Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare – modificări (Regulament nr. 5/2016)

Potrivit noii reglementări, art. 1 alin. (2) dispune următoarele:

„(2) Prevederile art. 3-4, art. 6 alin. (1), art. 7-20 şi ale art. 24 din prezentul regulament se aplică şi următoarelor categorii de împrumutători:

a) instituţiilor financiare nebancare persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor financiare străine, înscrise numai în Registrul general;

b) instituţiilor de plată persoane juridice române şi instituţiilor emitente de monedă electronică persoane juridice române, altele decât cele de la alin. (1)”.

La art. 4 alin. (1), după lit. f) se introduce o literă nouă, lit. g).

Potrivit noii reglementări, art. 4 alin. (1) lit. g) stabilește următoarele: pot face excepţie de la aplicarea dispoziţiilor cap. III, respectiv, după caz, ale cap. IV:

„g) operaţiunile de preluare a creditelor de către terţi în caz de deces al debitorului sau partaj”.

Potrivit noii reglementări, art. 6 alin. (2) dispune următoarele:

„(2) În scopul dovedirii conformării cu cerinţele aplicabile impuse de regulament, împrumutătorii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) transmit Băncii Naţionale a României – Direcţia supraveghere reglementările proprii, în limba română, atât în format electronic, cât şi pe suport hârtie, însoţite de hotărârea organului statutar competent care le-a aprobat şi de o fundamentare a acestora”.

Potrivit noii reglementări, art. 7, 8 și 9 alin. (1) dispune următoarele: la art. 7, 8 şi art. 9 alin. (1) sintagmele „Împrumutătorii, precum şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2)” şi „împrumutătorii şi instituţiile prevăzute la art. 1 alin. (2)” se modifică şi se înlocuiesc cu sintagma „împrumutătorii”.

La Cap. III, înaintea art. 12 se introduc cinci noi articole, art. 11¹ – 11⁵.

Potrivit noii reglementări, Cap. III art. 11¹-11⁵ stabilesc următoarele:

„Art. 11¹

(1) Înainte de încheierea unui contract de credit, împrumutătorii realizează, pe baza unor informaţii corespunzătoare şi suficiente, o evaluare riguroasă a capacităţii clientului de rambursare a creditului potrivit obligaţiilor contractuale, luând în considerare factori relevanţi în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

(2) În situaţia în care clientul solicită, după încheierea contractului de credit, majorarea valorii totale a creditului acordat iniţial, împrumutătorii actualizează informaţiile aflate la dispoziţia lor privind clientul şi reevaluează capacitatea acestuia de rambursare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1).

(3) Prin derogare de la alin. (2), reevaluarea capacităţii de rambursare a clientului nu este necesară în cazul în care împrumutătorii au efectuat, anterior solicitării, evaluarea capacităţii de rambursare pentru o valoare totală a creditului care cuprinde majorarea solicitată de client ulterior încheierii contractului de credit, iar informaţiile deţinute despre acesta sunt relevante şi sunt valabile cel mult 30 de zile de la data acordării creditului.

Art. 11²

Împrumutătorii acordă creditul solicitat ori majorează valoarea totală a creditului acordat iniţial numai în cazul în care din evaluarea realizată potrivit art. 11¹ rezultă că este probabil ca obligaţiile care rezultă din contractul de credit să fie îndeplinite de client în condiţiile contractuale.

Art. 11³

(1) În scopul aplicării art. 11¹ şi 11², împrumutătorii stabilesc, revizuiesc periodic, documentează şi păstrează, pe suport hârtie sau în format electronic, potrivit normelor interne de arhivare, procedurile şi categoriile de informaţii care stau la baza evaluării capacităţii de rambursare a clienţilor.

(2) Împrumutătorii stabilesc, în mod proporţional, limitat la scopul pentru care sunt necesare şi într-o manieră care să permită identificarea şi prevenirea apariţiei de denaturări ori erori din partea consumatorilor, împrumutătorilor sau, după caz, a intermediarilor de credite, informaţiile ce vor fi solicitate clienţilor în scopul evaluării capacităţii de rambursare.

(3) În situaţia aprobării creditului, împrumutătorii păstrează informaţiile care stau la baza aprobării cel puţin pe durata creditului.

(4) În aplicarea alin. (3) împrumutătorii păstrează o evidenţă cu istoricul veniturilor care au stat la baza aprobării creditului şi cu măsurile întreprinse pentru verificarea acestora pentru fiecare client, pe care o fac disponibilă imediat la cererea Direcţiei supraveghere din Banca Naţională a României.

(5) Prevederile alin. (1) şi (2) nu prejudiciază dreptul împrumutătorilor de a solicita clarificări cu privire la informaţiile primite.

Art. 11⁴

(1) La evaluarea capacităţii de rambursare a clienţilor, împrumutătorii iau în considerare nivelul veniturilor existent la momentul formulării solicitării creditului, istoricul acestora şi evoluţia lor în timp, nivelul/situaţia cheltuielilor clienţilor, precum şi alte aspecte financiare şi economice considerate necesare, suficiente şi proporţionale în acest scop.

(2) La evaluarea capacităţii de rambursare a clientului, împrumutătorii iau în considerare predominant capacitatea acestuia de a genera venituri necesare rambursării creditului şi doar ca element secundar faptul că valoarea garanţiei depăşeşte valoarea creditului sau perspectiva de creştere a valorii bunului imobil rezidenţial în situaţia în care creditul este acordat în scopul construirii sau renovării respectivului bun imobil rezidenţial.

(3) Împrumutătorii obţin informaţiile prevăzute la alin. (1) de la clienţi şi din alte surse interne sau externe relevante, inclusiv, după caz, prin consultarea bazei de date a unui sistem de evidenţă de tipul birourilor de credit şi de la intermediarii de credit implicaţi în activităţile preliminare încheierii contractelor de credit.

(4) Împrumutătorii iau măsuri rezonabile pentru verificarea informaţiilor obţinute, inclusiv prin consultarea unor surse independente, dacă este cazul.

Art. 11⁵

(1) Împrumutătorii stabilesc şi aplică politici de remunerare pentru personalul propriu şi pentru intermediarii de credit care acţionează în numele lor astfel încât să se asigure că, în procesul de elaborare a produselor de credit, de acordare, intermediere a creditelor, prestare a serviciilor accesorii şi de recuperare a creanţelor provenind din credite, aceştia acţionează cu onestitate, corectitudine, transparenţă şi profesionalism, ţinând seama de drepturile şi interesele clienţilor.

(2) La stabilirea şi aplicarea politicilor de remunerare a personalului responsabil cu evaluarea capacităţii de rambursare a clienţilor, împrumutătorii trebuie să respecte, de o manieră şi într-o măsură corespunzătoare dimensiunii şi organizării lor interne, precum şi naturii, extinderii şi complexităţii activităţilor desfăşurate, următoarele principii:

a) politica de remunerare promovează şi este compatibilă cu o administrare a riscurilor sănătoasă şi eficace, fără a încuraja asumarea de riscuri care depăşesc nivelul toleranţei la risc a împrumutătorului;

b) politica de remunerare corespunde strategiei de afaceri, obiectivelor, valorilor şi intereselor pe termen lung ale împrumutătorului şi cuprinde măsuri pentru a evita conflictele de interese, inclusiv prin asigurarea faptului că remuneraţia nu depinde de numărul sau ponderea solicitărilor de credit acceptate.

(3) Instituţiile de credit persoane juridice române aplică dispoziţiile alin. (1) şi (2) când stabilesc şi aplică politicile de remunerare în temeiul Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare”.

Potrivit noii reglementări, art. 12 alin. (1) lit. e) și f) dispun următoarele:

 „e) categoriile de cheltuieli care se deduc din veniturile eligibile în scopul determinării gradului total de îndatorare, incluzând, fără a se limita la, cheltuielile de subzistenţă, cu fundamentarea unui nivel rezonabil al acestora, şi obligaţiile de plată, altele decât cele de natura creditelor, inclusiv taxe, impozite şi asigurări dacă sunt recurente şi dacă sunt făcute cunoscute de către debitor la solicitarea împrumutătorului;

f) nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare, inclusiv fundamentarea acestora, diferenţiate pe categoriile de clientelă, pe destinaţia creditului (de exemplu, credit de consum, credit pentru investiţii imobiliare), pe tipul creditului (defalcat în funcţie de moneda de exprimare sau, după caz, de indexare, de tipul dobânzii, respectiv fixă ori variabilă, de termenul de acordare a creditului şi de comportamentul clientului în legătură cu onorarea serviciului datoriei determinat de calitatea garanţiei); nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare sunt stabilite inclusiv prin luarea în considerare a riscului valutar, a riscului de rată a dobânzii şi a riscului de diminuare a veniturilor eligibile disponibile pe perioada de derulare a creditului; (…)”.

Potrivit noii reglementări, art. 14 stabilește următoarele:

„Art. 14

(1) La acordarea creditului, împrumutătorii trebuie să se asigure că din documentele şi informaţiile de care dispun rezultă că pe întreaga perioadă de acordare a creditului gradul total de îndatorare a solicitantului este probabil să se încadreze în nivelul maxim admis aplicabil acestuia.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în situaţia creditelor pentru care termenul de rambursare depăşeşte data de pensionare preconizată a clientului”.

Potrivit noii reglementări, art. 15 alin. (1) și (2) dispun următoarele:

„Art. 15

(1) Împrumutătorii analizează capacitatea de rambursare a clienţilor pe baza unui nivel al veniturilor curente considerate eligibile de către împrumutători, care nu poate depăşi cu mai mult de 20% pe cel aferent anului anterior.

(2) Împrumutătorii stabilesc venitul aferent anului anterior pe baza documentelor care certifică veniturile declarate autorităţilor fiscale şi/sau a documentelor care atestă veniturile încasate în conturi deschise la instituţia creditoare”.

După art. 28 se introduce menţiunea privind transpunerea normelor comunitare.

Potrivit noii reglementări, menţiunea privind transpunerea normelor comunitare este următoarea:

„Prezentul regulament transpune prevederile art. 7 alin. (2) şi (3), art. 18 alin. (1)-(3), alin. (5) lit. a), alin. (6), art. 20 alin. (1) şi alin. (3) paragraful 1 teza a II-a şi a III-a ale Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, şi prevederile art. 8 ale Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 133 din 22 mai 2008, în relaţie cu împrumutătorii prevăzuţi la art. 1”.