Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
252 views
1. Cadrul legal existent
Dispozițiile art. 1538 alin. (1) C. civ. definesc clauză penală astfel:
„Clauză penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligăţiei principale”.
Pornind de la normă juridică expusă anterior în literatură de specialitate, clauză penală a fost definită astfel:
„Clauză penală este acea convenţie (obligăţie) accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor că urmare a neexecutării ori a executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei asumate de către debitor. Clauză penală poate constă în obligaţia debitorului de a remite creditorului, în caz de neexecutare, de executare necorespunzătoare ori cu întârziere, o sumă de bani ori o altă valoare patrimonială. Stipularea unei clauze penale se poate face nu numai în cazul obligaţiilor contractuale, ci şi al obligaţiilor care au un alt izvor (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 195)”[1].
Clauză penală poate fi stipulată fie pentru neexecutarea obligației principale, fie pentru neexecutarea obligației la timp sau la locul stabilit.
În ceea ce privește clauză penală stabilită pentru neexecutarea obligației principala din interpretarea prevederilor art. 1538 alin. 2 C.civ. rezultă că un cumul este prohibit de lege, creditorul fiind îndreptățit să solicite fie executarea obligației principale, fie executarea clauzei penale.
În ceea ceea ce privește clauză penală stabilită pentru neexecutarea la timp sau la locul agreat dispozițiile art. 1539 C.civ. permit un cumulul, creditorul fiind îndreptățit atât la executarea obligației principale cât și la executarea clauzei penale.
În acest din urmă caz în practică se întâlnesc o serie de contracte care prevăd penalități de întârziere variate ( 0,1% / zi de întârziere, 1% / zi de întârziere etc ).
Posibilitatea că o clauză penală să fie redusă de instanța de judecată este stabilită în mod expres prin intermediul art. 1541 C.civ., legea prevăzând două ipoteze: (i) cazul când obligația principala a fost executată în parte, iar această executare a profitat creditorului și (îi) cazul când penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.
Prezentul material urmează să fie axat pe al doilea caz în care clauză penală stabilită sub formă de penalități de întârziere poate fi supusă unei diminuări.
2. Existența unei clauze penale
Un aspect care este des întâlnit în practică este cel al contractelor încheiate în formă simplificată (comandă urmată de executare fără încheierea în formă scrisă a unui contract) unde se pune problema penalităților de întârziere menționate în cadrul facturilor emise.
Cu privire la această practică majoritatea instanțelor judecătorești apreciază că simplă înserare a unor penalități de întârziere în cadrul unei facturi, chiar acceptată la plata de către debitor, nu semnifică existența unui acord al părților cu privire la o anumită clauză penală:
„În principiu, clauză penală trebuie să îmbrace – după cum rezultă din interpretarea art. 1535C.civ . – totdeauna formă scrisă, chiar dacă obligaţia principală nu are această formă. Simplă acceptare a facturii de către destinatar nu semnifică prin ea însăşi realizarea acordului de voinţă asupra clauzei penale deoarece, simplă tăcere dedusă din lipsa unor obiecţiuni la primirea mărfii nu înseamnă acceptarea tacită a penalităţilor înscrise în factură[2]”.
3. Criteriile avute în vedere la reducerea clauzei penale
O clauză penală poate fi redusă atunci când această este vădit excesivă față de prejudiciul care putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.
În ceea ce privește noțiunea de „vădit excesivă” legiuitorul român nu enumerat criteriile în funcție de care se poate realiza o astfel de apreciere, rolul determinării acestora revenind practicii judiciare și literaturii de specialitate.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor impuse de lege trebuie subliniat faptul că, în practică, acestea se verifică prin raportare la circumstanțele fiecărei spețe în parte, iar reducerea este o facultate, iar nu o obligație pentru instanța de judecată, fiind o măsură de excepție prin care se modifică acordul de voință al părților.
În același sens este și practică instanțelor judecătorești:
„Aşadar, deşi clauză penală prevăzută de părţi prin acordul lor de voinţă nu poate fi modificată de către instanţă, textul legal sus-citat prevede două situaţii de excepţie, când instanţa poate reduce penalitatea, fiind vorba despre o facultate şi nu o obligaţie.;[3]”
4. Având în vedere principiul autonomiei de voinţă a părţilor la încheierea contractelor civile, dreptul instanţei de a reduce clauzele penale pe care le consideră excesive este conferit doar cu titlu de excepţie, în situaţia în care debitorul dovedeşte caracterul vădit excesiv al prejudiciului;[4]
Chiar dacă, în mod excepţional, instanţele au dreptul de a reduce clauza penală, ele nu o pot suprima. În plus, acestea nu pot reduce clauza penală sub valoarea obligaţiei principale, chiar dacă creditorul nu dovedeşte existenţa vreunui prejudiciu. De asemenea, instanţele nu au puterea de a majora penalitatea, atunci când aceasta e inferioară prejudiciului efectiv suferit.[5]
Curtea apreciază şi această critică nefondată, cuantumul excesiv al penalităţilor urmând a se analiza în fiecare speţă, în funcţie de circumstanţele specifice ale cauzei[6]”.
În practică au fost identificate și folosite o serie de circumstanțe care au justificat reducerea clauzei penale, respectiv:
1. însușirile părților contractante (ex. profesioniști, creditor profesionist, debitor consumator);
2. bună sau reaua – credință a debitorului în executarea obligației principale;
3. atitudinea creditorului (atitudine activă sau pasivitate);
4. natură obligației principale;
5. valoarea obligației principale;
6. intervalul de timp cuprins între momentul scadenței obligației principale și dată soluționării cauzei;
7. nivelul cumulat al clauzei penale prin raportare la un an calendaristic;
8. nivelul cumulat al clauzei penale față de nivelul obligației principale;
9. modul de interpretare și aplicare al principiului echității etc.
Totodată în practică s-a reținut că clauză penală poate fi supusă reducerii atât atunci când este fixată sub o formă fixă (ex. o suma globală), cât și atunci când este stabilită sub o formă procentuală:
„61. Pe de altă parte, textul de lege ce se solicită a fi interpretat nu distinge între penalităţi stabilite în cuantum fix şi cele stabilite în cotă procentuală. 62. Aşa fiind, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus – unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Cu alte cuvinte, generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui, fără a se introduce distincţii pe care textul respectiv nu le conţine”[7].
Mai mult, în practică s-a decis că penalitatea poate fi supusă reducerii atât în cazul în care privește daunele interese moratorii, cât și atunci când privește daunele interese compensatorii:
„În final, art. 1541 C.Civ . reglementează posibilitatea reducerii cuantumului penalităţii, fiind evident pe baza succesiunii textelor de lege, că aceasta poate privi ambele categorii de daune-interese – compensatorii şi moratorii”[8].
Arvun nu a fost privită că fiind o suma care să poată fi supusă reducerii față de caracterul particular al acesteia:
„În ceea ce priveşte solicitarea apelantei-pârâte de a se face aplicarea dispoziţiilor art 1541 C.civ . privind reducerea cuantumului penalităţii, Curtea constată că regimul juridic reglementat de art 1544 C.civ . este cel al arvunei confirmatorii, însuşi legiuitorul stabilind în alin. 2 că dublul sumei plătite cu titlu de arvună reprezintă o reparaţie echitabilă pentru prejudiciul rezultat din neexecutare. Rolul arvunei este acela de a compensa prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea obligaţiei de către debitor şi de a garanta astfel executarea obligaţiilor contractuale, în funcţia sa penalizatoare, pentru situaţia prevăzută de art. 1544 alin. 2 teza a II-a C.civ ., cuantumul reprezentând dublul arvunei fiind apreciat de lege ca nefiind vădit excesiv. Prin urmare, apelanta-pârâtă nu poate invoca dispoziţiile art 1541 C.civ . pentru a obţinerea reducerea obiectului obligaţiei de plată a dublului arvunei”[9].
4.1. În anumite situații instanțele s-au raportat la calitățile/însușirile părților contractante (ambele părți având calitatea de profesioniști, numai creditorul profesionist, debitorul consumator etc.):
„În ceea ce priveşte reducerea cuantumului penalităţilor în virtutea art. 1541 C.civ. instanţa apreciază că nivelul de 0,15% pe zi de întârziere este unul adecvat în derularea relaţiilor contractuale între profesionişti.[10]
De asemenea, valoarea penalităţii de 0,35% pe zi este în mod vădit excesivă faţă de prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, ţinând seama şi de calitatea pârâtului de consumator (persoană fizică care a acţionat în afara activităţii sale profesionale). Prin urmare, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1541 C.civ . pentru a se dispune reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere calculate conform contractelor.;[11]
Mai mult decât atât, trebuie luată în considerare şi împrejurarea că ambele părţi au calitatea de profesionişti, prin urmare constatarea caracterului abuziv al clauzei penale presupune o apreciere mult mai riguroasă.;[12]
În speţă, în contextul relaţiilor comerciale dintre doi profesionişti şi al neonorării obligaţiilor asumate nici chiar în temeiul angajamentului de plată care ar fi exonerat-o de debitoare de plata penalităţilor, penalitatea în cuantum de 0,2%/zi întârziere, nu este vădit excesivă, debitoarea nu se poate reţine ca fiind de bună credinţă, atitudine care trebuie avută în vedere la momentul evaluării oportunităţii implicării instanţei în relaţia contractuală dintre părţi.
Pe de altă parte, instanţa reţine că nu se impune ca pârâta să beneficieze de reducerea penalităţilor de întârziere în condiţiile în care aceasta a efectuat plăţi parţiale la aproximativ 1 an de la data scadenţei facturilor. Nu în ultimul rând, instanţa reţine că dobânda contractuală moratorie de 0,5% este o clauză uzuală folosită între profesionişti pentru a asigura executarea cu promptitudine a obligaţiilor.;[13]
Tribunalul apreciază că penalitate de 1% din suma restantă nu este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, ambele având calitatea de profesionist.;[14]
Deşi pârâta a invocat cuantumul excesiv al penalităţilor de întârziere, instanţa constată că nu se poate reţine caracterul disproporţionat al acestora, clauza referitoare la procentul de 0,3%/zi de întârziere fiind o prevedere uzuală în contractele încheiate între profesionişti, pârâta acţionând în calitate de profesionist, la momentul încheierii contractului comercial de vânzare-cumpărare pentru o perioadă de 1 an[15].”
4.2. În alte situații instanțele s-au raportat la bună sau reaua – credință a debitorului în executarea obligațiilor contractuale principale:
„În temeiul art. 1541 C.civ., se va dispune însă reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere de 81.002,77 lei (calculate până la data introducerii acţiunii, 27.01.2016 şi care ce curg în continuare, până la data plăţii , 23.11.2016), apreciind că acestea sunt vădit excesive faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, având în vedere împrejurarea că produsele vândute în cauză au fost seminţe şi pesticide agricole, iar pârâtul, ce se ocupă cu agricultura, a arătat că n-a plătit la timp întrucât culturile au fost parţial compromise din cauza vremii nefavorabile, ţinând seama şi de faptul că pârâtul a plătit totuşi debitul principal; faţă de acestea, instanţa va dispune reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere la 22.000 lei, cuantum superior debitului principal.;[16]
… debitoarea nu se poate reţine ca fiind de bună credinţă, atitudine care trebuie avută în vedere la momentul evaluării oportunităţii implicării instanţei în relaţia contractuală dintre părţi. Prin urmare, instanţa reţine că nu se impune reducerea cuantumului penalităţii potrivit art. 1541Cod civil.;[17]
Astfel, având în vedere argumentele deja expuse cu privire la plăţile efectuate şi penalităţile deja acordate prin alte hotărâri judecătoreşti (chiar dacă pentru intervale de timp diferite şi pentru alte tranşe parţiale ale aceluiaşi preţ), instanţa apreciază că limitarea penalităţilor solicitate în prezenta cauză la nivelul debitului datorat realizează un just echilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, sancţionând debitorii pentru pasivitate într-o manieră compatibilă cu buna-credinţă în materie contractuală.;[18]
Or, premisa esenţiala pentru ca un debitor sa solicite aplicarea mecanismului reglementat de art. 1541 C.civ ., o reprezintă buna-credinta a acestuia, având in vedere ca raţiunile pentru care legiuitorul a edictat textul de lege au avut in vedere buna-credinta a debitorului si echitatea astfel incat, numai dupa ce a fost îndeplinita aceasta condiţie, urmează a se demonstra restul cerinţelor prevăzute de lege pentru a face aplicarea textului normativ expres, care are un caracter excepţional si care va trebui aplicat in extremis de către instanţa de judecata.;[19]
Raportat la solicitarea pârâtei de aplicare a dispoziţiilor art. 1541 C.civ . referitoare la reducerea cuantumului penalităţii, instanţa apreciază că aceasta este o posibilitate pentru instanţă şi, în prezenta cauză, nu se impune reducerea penalităţii. Pentru a concluziona în acest sens, instanţa are în vedere că suma penalităţilor pretinse în prezent de reclamantă nu reprezintă o dezdăunare majoră pentru acelaşi prejudiciu izvorât din neexecutarea integrală a obligaţiilor. În opinia instanţei, clauza penală stabilită de părţi nu creează un dezechilibru major între cele două părţi şi nu contravine principiului executării cu bună-credinţă a obligaţiilor.;[20] “
Și în cadrul literaturii de specialitate s-a reținut faptul că bună-credință joacă un rol important în situația reducerii clauzei penale:
„Justificarea teoretică a posibilităţii instanţei de a reduce penalitatea excesivă se regăseşte în principiul executării cu bună-credinţă a obligaţiilor contractuale (art. 1.170 C. civ.)[21]”.
4.3. Atitudinea creditorului a fost de asemenea luată în calcul (ex. un creditor diligent care a inițiat demersuri în vederea executării obligațiilor versus un creditor care a stat în pasivitate și a permis acumularea unor penalități considerabile):
„Curtea reţine că dispoziţiile art. 1169 C.civ privind libertatea de a contracta, ale art. 1270 C.civ privind forţa obligatorie a contractului şi ale art. 1538 C. civ . privind clauza penală au fost corect interpretate şi aplicate în condiţiile în care art. 1541 alin. 1 lit. b C. civ . reglementează expres posibilitatea reducerii cuantumului penalităţii de către instanţă, atunci când penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului.
Prin raportare la aceste critici nu se poate reţine o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1541 C. civ . sau o încălcare a art. 1270 C. civ. în sensul susţinut de către recurent, întrucât dispoziţiile art. 1541 C.civ , prevăd în mod expres că instanţa are posibilitatea de a reduce cuantumul penalităţilor tocmai în situaţia în care părţile au prevăzut însăşi cuantumul prejudiciu în cazul neexecutării, cum este cazul în speţă.;[22]
Astfel, limitele în care penalitatea poate fi redusă sunt determinate de prejudiciul suferit, în mod efectiv, de către creditor, avându-se în vedere caracterul sancţionator al clauzei penale. Creditorului nu i se poate permite să lase prejudiciul să se producă şi să se amplifice, deşi, cu minime diligenţe, ar fi putut să îl evite sau să îi limiteze amplitudinea. Această amplificare a daunelor ar fi, de altfel, în dezavantajul creditorului, întrucât, pe măsura creşterii lor, scade capacitatea debitorului de a le achita.;[23]
În acord cu prima instanţă, curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile contractuale, părţile au stabilit plata de penalităţi de întârziere, în caz de neexecutare la termen a obligaţiei de plată a preţului, respectiv în termen de 15 zile de la emiterea facturii fiscale, algoritmul de calcul fiind prevăzut la art. 8 din contractul de instalare nr. 161/12.05.2017, însă procentul de 1%/zi perceput după 10 zile de la scadenţă apare ca excesiv. Aceasta cu atât mai mult cu cât, apelanta reclamantă se obligase la emiterea unei facturi în acest sens, obligaţie pe care nu a respectat-o. Deşi acest ultim aspect nu prezintă relevanţă pentru scadenţa obligaţiei de plată a penalităţilor datorate de intimata pârâtă pentru plata cu întârziere, se poate aprecia că atitudinea de pasivitate a apelantei reclamante a contribuit la majorarea penalităţilor peste un cuantum rezonabil prin curgerea unei perioade mai lungi de timp..[24] ”
4.4. În unele ipoteze instanțele au reținut că vină pentru neexecutarea obligațiilor aparținea în mod exclusiv debitorului, sens în care atitudinea creditorului nu ar fi avut nicio importantă:
„Nu se poate reţine că creditorul a manifestat rea-credinţă în derularea relaţiilor contractuale, aşteptând să se adune un cuantum ridicat al penalităţilor, în condiţiile în care însuşi debitorul era liber să stingă datoria cât mai repede cu putinţă, în a evita creşterea nivelului acestora.;[25]
În opinia instanţei, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art 1541 C.civ ., penalităţile solicitate nefiind vădit excesive faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, cuantumul ridicat al acestora datorându-se atitudinii culpabile a pârâţilor care nu şi-au executat la timp şi complet obligaţiile asumate contractual, aspect care nu poate justifica la acest moment reducerea cuantumului penalităţilor.;[26]
În opinia instanţei, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art 1541C.civ., penalităţile solicitate nefiind vădit excesive faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, cuantumul ridicat al acestora datorându-se atitudinii culpabile a pârâţilor care nu şi-au executat la timp şi complet obligaţiile asumate contractual, aspect care nu poate justifica la acest moment reducerea cuantumului penalităţilor.;[27]
În ceea ce priveşte solicitarea de reducerea penalităţilor pretinse de către reclamantă, în baza art. 1541 C.civ rap la art. 1271 C.civ . invocată de către pârât, instanţa o va respinge ca neîntemeiată. Instanţa are în vedere faptul că prezentul contract reprezintă legea părţilor, însuşit către ambele părţi prin semnătură, iar penalitatea convenită nu este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, culpa în creşterea cuantumului total al penalităţilor aparţinând pârâtului. Astfel, deşi facturile privind debitul principal erau scadente în perioada iunie 2019-iulie 2019, pârâtul le-a achitat parţial în data de 06.12.2019, iar în totalitate la un an distanţă faţă de primele plăţi, în data de 29.12.2020.;[28]”
4.5. Natura obligației principale a fost luată în considerare în mai multe rânduri:
„ În temeiul art. 1541 C. civ., se va dispune însă reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere de 81.002,77 lei ( calculate până la data introducerii acţiunii, 27.01.2016 şi care curg în continuare, până la data plăţii , 23.11.2016), apreciind că acestea sunt vădit excesive faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului , având în vedere împrejurarea că produsele vândute în cauză au fost seminţe şi pesticide agricole, iar pârâtul, ce se ocupă cu agricultura, a arătat că n-a plătit la timp întrucât culturile au fost parţial compromise din cauza vremii nefavorabile, ţinând seama şi de faptul că pârâtul a plătit totuşi debitul principal; faţă de acestea, instanţa va dispune reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere la 22.000 lei, cuantum superior debitului principal.;[29]”
4.6. De asemenea, întinderea obligației principale a fost uneori un factor important:
„ … instanţa apreciază că în raport de debitul rămas neachitat, suma de 8801,54 de lei solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere în procent de 0,5% /zi de întârziere calculate de la data scadenţei şi care se vor actualiza ulterior până la plata efectivă a debitului, este excesiv de mare faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, fiind echivalentă cu o dobândă anuală de 182% …;[30]
Instanţa, în fine, consideră că nu se impune reducerea penalităţilor de întârziere în raport de : natura raporturilor dintre părţi, debitul principal, perioada lungă de întârziere până la plată.;[31]
Cu toate acestea, intrucat obligatia de restituire a împrumutului prevazuta de art. 2164 C.civ. a fost indeplinita de parat in data de 14.03.2016, iar generatorul avea la data contractarii o valoare de 800 euro, sub 4000 lei in prezent, instanta constata ca penalitatea conventionala este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului…”[32].
a. Intervalul de timp în care obligația principală nu a fost executată a reprezent de multe ori un factor determinant:
Nivelul anual la care se ajungea prin mentinerea clauzei penale a fost un aspect folosit de mai multe instanțe care au dispus reducerea clauzei penale:
„… instanţa apreciază că în raport de debitul rămas neachitat, suma de 8801,54 de lei solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere în procent de 0,5%/zi de întârziere calculate de la data scadenţei şi care se vor actualiza ulterior până la plata efectivă a debitului, este excesiv de mare faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, fiind echivalentă cu o dobândă anuală de 182% …;[33]
Totodată, reţine că debitul principal a fost recuperat pe calea executării silite, în unele cazuri după mai mult de 900 de zile.;[34]
Astfel, suma reprezentată de penalităţile de întârziere este foarte mare faţă valoarea debitului principal. D___ prin simpla trecere a timpului, reclamanta a devenit titulara unei creanţe mult mai mari decât dacă s-ar fi achitat onorariul la termen.;[35]
Instanţa reţine totuşi că nu este aplicabil nici art. 1541 alin. (1) lit. b) C.civ . deoarece dispoziţiile alin. (2) C.civ . prevăd în mod expres că penalitatea, chiar şi redusă, trebuie să rămână superioară obligaţiei principale. Or, în cauză, chiar şi fără a fi aplicată vreo reducere se constată că cuantumul penalităţilor de întârziere este de 46.144,24 lei, iar cuantumul obligaţiei principale este de 70.727,32 lei …;[36]
Instanţa, în fine, consideră că nu se impune reducerea penalităţilor de întârziere în raport de : natura raporturilor dintre părţi, debitul principal, perioada lungă de întârziere până la plată.;[37]
Raportat la vechimea creanţei din litigiu şi cuantumul penalităţilor de 5% pe zi calculate asupra debitului principal începând cu data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului, instanţa apreciază că penalităţile se află într-o disproporţie vădită cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând costurile pentru recuperarea creanţei, generând astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.[38]”
b. Totodata raportarea cuantumului total al clauzei penale la valoarea obligației principale a fost de asemenea o circumstanță care a condus în mai multe rânduri la reducerea clauzei penale:
„În cazul de faţă, instanţa constată că debitul solicitat reprezentând onorariu mandat este de 21,13 lei, iar penalităţile calculate pentru perioada 11.03.2019 – 28.01.2020 sunt în cuantum de 7434,47 lei, adică de peste 351 ori mai mari decât debitul principal. … Este firesc ca neplata la termen a onorariului să fie sancţionată prin plata de penalităţi de întârziere, însă mărimea acestora nu trebuie să depăşească eventualul prejudiciu ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului şi cu atât mai mult nu trebuie să reprezintă o îmbogăţire a părţii care a respectat contractul şi o împovărare excesivă a părţii culpabile. În atare condiţii, instanţa apreciază că în cauză se impune reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere.;[39]
Instanţa reţine astfel că, raportat la cuantumul prejudiciului ce putea fi prevăzut la încheierea contractului, precum şi la executarea obligaţiei de plată, penalităţile ce ajung la un cuantum de aproximativ 58 ori cuantumul debitului principal pentru o perioadă de întârziere de un an şi 2 luni sunt vădit excesive.;[40]
… aceasta a procedat la reducerea cuantumului penalităţilor prin aplicarea exclusivă a dispoziţiilor Noului Cod Civil, apreciind corect că penalităţile de 1%/zi de întârziere, ceea ce reprezintă 365% / an, este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut. De altfel, în apărarea sa, creditorul nici nu a invocat că patrimoniul său a fost afectat într-o asemenea măsură prin neplata arendei, cum ar fi de exemplu faptul că în lipsa predării cerealelor a fost obligat să-şi achiziţioneze cereale din propriile venituri la preţuri ce se apropie de valoarea unei penalităţi de 365% / an …;[41]
Dar aşa cum a arătat şi instanţa de fond, debitul solicitat reprezentând chirie neachitată este de 8978,49 lei, iar penalităţile calculate până la data de 09.11.2018 sunt în cuantum de 114.461,82 lei, adică de peste doisprezece ori mai mari decât debitul principal, sumă foarte mare faţă valoarea debitului principal şi care este datorată doar prin simpla trecere a timpului. În aceste condiţii şi instanţa de apel apreciază că se impune reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere la suma de 26.935,47 lei, adică triplul debitului principal.;[42]
Din contră, aceasta a procedat la reducerea cuantumului penalităţilor prin aplicarea exclusivă a dispoziţiilor Noului Cod Civil, apreciind corect că penalităţile de 1%/zi de întârziere, ceea ce reprezintă 365%/an, este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut.;[43]
Instanţa reţine astfel că, raportat la cuantumul prejudiciului ce putea fi prevăzut la încheierea contractului, precum şi la executarea obligaţiei de plată, penalităţile ce ajung la un cuantum de aproximativ 58 ori cuantumul debitului principal pentru o perioadă de întârziere de un an şi 2 luni sunt vădit excesive. Pretenţiile reclamantei-pârâte apar aşadar justificate doar în măsura în care satisfac scopul legitim avut în vedere şi de legiuitor prin instituirea dispoziţiilor referitoare la clauza penală, de a uşura sarcina probei sub aspectul întinderii prejudiciului reprezentat de daunele interese, ce sunt consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei în termen.;[44]
În speţă, instanţa apreciază că în raport de debitul rămas neachitat, suma de 8801,54 de lei solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere în procent de 0,5% /zi de întârziere calculate de la data scadenţei şi care se vor actualiza ulterior până la plata efectivă a debitului, este excesiv de mare faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, fiind echivalentă cu o dobândă anuală de 182%, urmând a fi redusă la un cuantum superior obligaţiei principale rămase neachitată…;[45]
Instanţa reţine totuşi că nu este aplicabil nici art. 1541 alin. (1) lit. b) C.civ . deoarece dispoziţiile alin. (2) C.civ . prevăd în mod expres că penalitatea, chiar şi redusă, trebuie să rămână superioară obligaţiei principale. Or, în cauză, chiar şi fără a fi aplicată vreo reducere se constată că cuantumul penalităţilor de întârziere este de 46.144,24 lei, iar cuantumul obligaţiei principale este de 70.727,32 lei.;[46]
În temeiul dispoziţiilor acestei clauze penale au fost calculate penalităţi în cuantum de 1475157,98 de lei pentru neconstituirea la termen a unei garanţii contractuale în cuantum de 10.868 de Euro (52.818 lei în echivalent la data deschiderii procedurii insolvenţei). Aşadar, cuantumul penalităţii de întârziere este de 28 de ori mai mare decât cuantumul garanţiei contractuale care trebuia constituită.;[47]
În aceste condiţii, instanţa apreciază că un procent de penalitate zilnic de 2,5% şi anual de 912,5% depăşeşte orice prejudiciu pe care părţile l-ar fi putut prevedea la încheierea contractului, iar principiul de bază în materie contractuală este cel al bunei-credinţe – aplicabil nu doar în privinţa asumării ori executării obligaţiilor, dar şi în stabilirea clauzei penale (daunelor-interese);[48]
În cazul de faţă, instanţa constată că debitul solicitat reprezentând chirie neachitată este de 8978,49 lei, iar penalităţile calculate până la data de 09.11.2018 sunt în cuantum de 114.461,82 lei, adică de peste doisprezece ori mai mari decât debitul principal. … În atare condiţii, instanţa apreciază că în cauză se impune reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere. La cuantumul final al penalităţilor de întârziere, instanţa va ţine cont de faptul că reclamantul este o instituţie publică iar chiria neachitată s-ar fi făcut venit la bugetul local..[49]”
c. Nu în ultimul rând, principiul echității a fost aplicat pentru a determina cuantumul redus al clauzei penale privind penalitățle de întârziere
„Având în vedere dispoziţiile art. 1 C.civ ., în lipsa unei prevederi legale, în lipsa uzanţelor şi în lipsa unei situaţii asemănătoare, instanţa va face aplicarea principiul echităţii şi va obliga pe pârât să plătească reclamantei penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, apreciind că acest cuantum al penalităţilor de întârziere este rezonabil pentru acoperirea prejudiciilor suferite de reclamantă ca urmare a neexecutării de către pârât în integralitate a obligaţiilor contractuale.[50]
Referitor la solicitarea reducerii cuantumului penalităţilor prevăzute trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 1541 alin. 1 lit. b C.Civil , prevederile art. 1266 - 1269 Cod civil referitoare la regulile de interpretare a contractelor, situaţia de fapt în cauză şi natura juridică a clauzei penale – mijloc de evaluare anticipată a daunelor interese la care ar putea da naştere întârzierea în executare, respectiv mijloc de garantare a executării obligaţiei, în acord cu principiile bunei-credinţe şi echităţii..[51]”
5. Exemple de penalități contractuale reduse și penalități menținute
În continuare urmează să prezentăm o serie de cazuri în care penalitățile de întârziere stabilite în varii formule de calcul au fost fie reduse fie menținute de instanțele de judecată.
În anumite cazuri penalități de 0,5%/zi de întârziere au fost considerate că fiind disportionate și reduse la o suma fixă:
„În speţă, instanţa apreciază că în raport de debitul rămas neachitat, suma de 8801,54 de lei solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere în procent de 0,5% /zi de întârziere calculate de la data scadenţei şi care se vor actualiza ulterior până la plata efectivă a debitului, este excesiv de mare faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, fiind echivalentă cu o dobândă anuală de 182%, urmând a fi redusă la un cuantum superior obligaţiei principale rămase neachitată, respectiv va obliga pârâta, în total, să plătească reclamantei suma de 4000 de lei penalităţi de întârziere, reduse, conform art. 1541 C.civ , sumă ce se va actualiza începând cu data pronunţării hotărârii şi până la plata efectiva a debitului şi va respinge celelalte pretenţii.;[52]”.
În multiple cazuri penalitățile de întârziere în cuantum de 1%/zi de întârziere sau într-un cuantum chiar mai ridicat au fost reduse în mod considerabil de instanțele de judecată:
„Susţine în acest sens aplicarea greşită a dispoziţiilor privind clauza penală şi a disp. art. nesocotirea art. 1541 C.civ ., prin faptul că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul care putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului în condiţiile în care părţile au prevăzut însăşi cuantumul acestui prejudiciu şi astfel dispoziţiile reţinute nu sunt aplicabile întrucât părţile au putut să prevadă că în cazul neexecutării obligaţiei cuantumul penalităţilor este cel prevăzut, respectiv 1%/zi de întârziere. … Prin raportare la aceste critici nu se poate reţine o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1541 C.civ . sau o încălcare a art. 1270 C.civ în sensul susţinut de către recurent, întrucât dispoziţiile art. 1541 C.civ , prevăd în mod expres că instanţa are posibilitatea de a reduce cuantumul penalităţilor tocmai în situaţia în care părţile au prevăzut însăşi cuantumul prejudiciu în cazul neexecutării, cum este cazul în speţă.;[53]
Cu toate acestea, intrucat obligatia de restituire a împrumutului prevazuta de art. 2164 C.civ. a fost indeplinita de parat in data de 14.03.2016, iar generatorul avea la data contractarii o valoare de 800 euro, sub 4000 lei in prezent, instanta constata ca penalitatea conventionala este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, motiv pentru care, in baza dispoz. art. 1541 al. 1 lit. a si al. 2 C .civ. va dispune reducerea cuantumului penalităţilor care fac obiectul actiunii la suma de 7210 lei, superioara valorii obligatiilor principale neexecutate, va admite in parte actiunea si va obliga paratul la plata catre reclamant a acestei sume cu titlu de despagubiri, restul pretentiilor urmand sa fie respinse ca nefondate ca urmare a solutiei reducerii cuantumului penalitatilor…;[54]
… aceasta a procedat la reducerea cuantumului penalităţilor prin aplicarea exclusivă a dispoziţiilor Noului Cod Civil, apreciind corect că penalităţile de 1%/zi de întârziere, ceea ce reprezintă 365%/an, este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut. De altfel, în apărarea sa, creditorul nici nu a invocat că patrimoniul său a fost afectat într-o asemenea măsură prin neplata arendei, cum ar fi de exemplu faptul că în lipsa predării cerealelor a fost obligat să-şi achiziţioneze cereale din propriile venituri la preţuri ce se apropie de valoarea unei penalităţi de 365%/an …;[55]
Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 1541C.Civ., instanţa va reduce cuantumul penalităţilor de întârziere de la 1% pe zi la 0,2%, cuantum superior dobânzii legale penalizatoare, însă rezonabil şi de natură a acoperi prejudiciul suferit de reclamantă prin neexecutarea la termen a obligaţiei de către pârât, ce respectă în acelaşi timp dispoziţiile art. 1541 alin. 2 C.Civ;[56]
Din contră, aceasta a procedat la reducerea cuantumului penalităţilor prin aplicarea exclusivă a dispoziţiilor Noului Cod Civil, apreciind corect că penalităţile de 1%/zi de întârziere, ceea ce reprezintă 365%/an, este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut.;[57]
Raportat la textul de lege enunţat mai sus, Curtea reţine că penalitatea în cuantum de 1475157,98 de lei este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului. Această penalitate este stabilită în temeiul dispoziţiilor art. 23.4 din Contract, care stipulează că în cazul în care chiriaşul nu constituie sau nu predă, nu păstrează sau nu completează sau nu restabileşte garanţia, proprietarul este îndreptăţit să aplice chiriaşului o penalitate în cuantum de 10% din valoarea garanţiei pentru fiecare zi de întârziere.;[58]
Cuantumul de 1% pe zi de întârziere din valoarea întregului debit cu urma a fi recuperat este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, mai ales că reclamantă a înţeles să factureze doar o parte din valoarea contractului de mandat ca şi debit principal solicitat, penalitatea urmând a se aplică la o sumă mai mare, la care reclamantă este îndreptăţită conform considerentelor de mai sus. Faţă de acest aspect şi faţă de perioadă pentru care se datorează penalitatea, respectiv aproximativ 5 luni de zile, se consideră că se poate reduce cuantumul acestei penalităţi la 0,2% pe zi de întârziere.;[59]
Prin urmare, apreciind că penalitatea convenită de părţi este vădit excesivă, instanţa va dispune reducerea cuantumului penalităţii la suma de 7000 lei (valoarea penalităţii reduse fiind superioară obligaţiei principale neexecutate), urmând a fi admis în parte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere.;[60]
În aceste condiţii, instanţa apreciază că un procent de penalitate zilnic de 2,5% şi anual de 912,5% depăşeşte orice prejudiciu pe care părţile l-ar fi putut prevedea la încheierea contractului, iar principiul de bază în materie contractuală este cel al bunei-credinţe – aplicabil nu doar în privinţa asumării ori executării obligaţiilor, dar şi în stabilirea clauzei penale (daunelor-interese);[61]
De asemenea, prin art. 4.3 din contract a fost stipulată obligaţia de plată a unor penalităţi de 1 % pentru fiecare zi de întârziere a plăţii redevenţei. Apelantul nu a criticat în niciun fel aplicarea acestei excepţii în speţa de faţă, singurul său argument fiind conţinutul art. 4.3 din contract. Apelantul nu a indicat excluderea sa, în baza unei prevederi legale, de la aplicarea excepţiei. De asemenea, nu s-au adus niciun fel de argumente în sensul că penalitatea stabilită prin art. 4.3 nu ar fi excesivă, fapt care ar fi exclus aplicarea excepţiei.;[62]
Cu privire la penalităţile de întârziere, constată că sunt reglementate prin art. 7.1 din contract, respectiv: În caz de nerespectarea termenelor de plată stabilite prin prezentul contract, beneficiarul se obligă să plătească penalizări de 5 % pe zi de întârziere, din valoarea facturilor rămase neachitate şi declarate scadente. În privinţa acestora, tribunalul va face aplicarea art. 1541 C.civ ., referitor la reducerea cuantumului penalităţii, respectiv: (1) Instanţa nu poate reduce penalitatea decât atunci când: (…) b) penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), penalitatea astfel redusă trebuie însă să rămână superioară obligaţiei principale. (…), plafonând cuantumul acestora la cuantumul debitului principal.;[63]
Faţă de aceste considerente, în baza art. 1541C.civ., instanţa va dispune reducerea penalităţilor de 5% pe zi din valoarea totală a contractului prevăzute la art. 3.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 74/03.05.2019 la 1% pe zi de întârziere din valoarea totală a contractului..[64] ”
În unele cazuri, izolate, chiar și penalitățile de 0,1% per zi de întârziere au fost supuse cenzurii instanțelor judecătorești:
„În temeiul art. 1541 C.civ., se va dispune însă reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere de 81.002,77 lei ( calculate până la data introducerii acţiunii, 27.01.2016 şi care ce curg în continuare, până la data plăţii , 23.11.2016), apreciind că acestea sunt vădit excesive faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, având în vedere împrejurarea că produsele vândute în cauză au fost seminţe şi pesticide agricole, iar pârâtul, ce se ocupă cu agricultura, a arătat că n-a plătit la timp întrucât culturile au fost parţial compromise din cauza vremii nefavorabile, ţinând seama şi de faptul că pârâtul a plătit totuşi debitul principal; faţă de acestea, instanţa va dispune reducerea cuantumului penalităţilor de întârziere la 22.000 lei, cuantum superior debitului principal..[65]”.
În alte situații penalitățile de întârziere în cuantum de 0,1 % per zi de întârziere sau mai mare (0,15%, 0,5%, 1% etc.) au fost menținute sau după caz acordate (în urmă reducerii) de instanțele judecătorești:
„În ceea ce priveşte reducerea cuantumului penalităţilor în virtutea art. 1541 C.civ. instanţa apreciază că nivelul de 0,15% pe zi de întârziere este unul adecvat în derularea relaţiilor contractuale între profesionişti. ;[66]
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 1541 C.civ . privind reducerea cuantumului penalităţii nu pot primi eficienţă, instanţa apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele stabilite de legiuitor. Pârâta nu şi-a executat în parte obligaţia, iar penalitatea nu este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului (nefiind făcută vreo dovadă în acest sens).;[67]
În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, cuantumul acestora a fost evaluat de părţi prin contract la 0,5% pe zi. Cu toate acestea, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1541 C.civ. pentru reducerea cuantumului penalităţilor.;[68]
Pentru aceste motive, instanţa consideră că o dobândă penalizatoare de 0,1% pe zi de întârziere este corespunzătoare acoperirii prejudiciului produs prin întârzierea plăţii debitului pretins, acest procent fiind stabilit cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 1541 alin. (2) C.civ ., conform cărora penalitatea astfel redusă trebuie să rămână superioară obligaţiei principale şi a calităţii părţilor, de profesionişti.;[69]
Instanţa analizând dispoziţiile art. 1541 C.civ., dat fiind convenţia părţilor asumate de acestea, prin prisma plăţilor parţiale efectuate de pârâta cumpărătoare, cu raportare la mărfurile livrate şi facturile emise ce formează obiectul cauzei, instanţa nu reţine incidenţa condiţiilor acestei dispoziţii cu consecinţa reducerii penalităţilor, şi nici cu privire la clauza penală, prin care s-a convenit penalităţi de întârziere de 0.5% pe zi calendaristice calculate la suma datorată, începând cu prima zi lucrătoare după data expirării termenului de plată, acest procent pe care instanţa nu le apreciază ca fiind excesiv stabilite.;[70]
În concret, instanţa reţine că penalităţile de 0,3%/fiecare zi de întârziere, aplicate pentru întârzieri la plata facturilor mai mari de 30 zile de la data scadenţei, pot fi reduse, având în vedere împrejurarea că debitoarea a achitat în parte debitul solicitat, anterior introducerii cererii de chemare în judecată şi, astfel, profitând creditoarei, ba, mai mult, a înţeles să achite întreaga sumă de bani anterior pronunţării Sentinţei civ. nr. 149/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Câmpina, judeţul Prahova în Dosarul nr. _____________, motiv pentru care instanţa va reduce clauza penală analizată de la 0,3% la 0,1% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere.;[71]
Referitor la solicitarea reducerii cuantumului penalităţilor prevăzute trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 1541 alin. 1 lit. b C.Civil , prevederile art. 1266 - 1269 Cod civil referitoare la regulile de interpretare a contractelor, situaţia de fapt în cauză şi natura juridică a clauzei penale – mijloc de evaluare anticipată a daunelor interese la care ar putea da naştere întârzierea în executare, respectiv mijloc de garantare a executării obligaţiei, în acord cu principiile bunei-credinţe şi echităţii.;[72]
Existenţa şi valoarea de calcul a acestora a fost prevăzută în cuprinsul contractului, stabilindu-se că în cazul în care este depăşit termenul de plată, se vor datora penalităţi de 1% pe zi de întârziere până la plata întregii sume datorate pentru marfa livrate, respectiv de 0,5% pe zi de întârziere până la plata întregii sume datorate pentru ambalajele livrate şi nerestituite. ##### în vedere că data scadenţei a fost depăşită fără ca pârâta să fi achitat integral sumele datorate, ei vor fi obligaţi, pe lângă plata debitului principal către reclamantă, şi la plata penalităţilor de întârziere, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi în parte până la data de 02.11.2022, cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată şi în continuare până la data plăţii efective.;[73]
Curtea constată că părţile au prevăzut în convenţia lor o clauză penală, prin care locatorii beneficiază în situaţia rezilierii contractului din culpa locatarului de despăgubiri constând în contravaloarea chiriei care ar fi fost datorată până la încetarea contractului prin ajungerea la termen. Instanţa de apel a interpretat corect prevederile art. 1541 din Codul civil , redate mai sus, din care rezultă faptul că penalitatea nu putea fi redusă la nivelul obligaţiei principale, care în speţă consta în plata chiriei pe întreaga durată contractuală şi cu atât mai puţin sub acest cuantum. În aceste condiţii, în prezenta speţă, instanţa nu a avut un drept de apreciere cu privire la întinderea despăgubirii născute din clauza penală, fiind dosar în măsură să constate acordul de voinţă al părţilor cu privire la acest aspect.;[74]
În speţă, părţile au convenit perceperea unor penalităţi de întârziere în valoare de 1%/zi, în cazul neplăţii onorariului în termen de 3 zile de la data la care se îndeplineşte obiectul contractului, această clauză penală fiind supusă principiului forţei obligatorii a contractului, conform art. 1270 alin. 1 Cod civil . Totodată, instanţa apreciază că prin raportare la prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, nu poate fi reţinut caracterul vădit excesiv al penalităţii, astfel încât nici prevederile lit. b) al aceluiasi alineat nu pot fi incidente.;[75]
Existenţa şi valoarea de calcul a acestora a fost prevăzută în cuprinsul contractului, stabilindu-se că în cazul în care este depăşit termenul de plată, se vor datora penalităţi de 1% pe zi de întârziere până la plata întregii sume. Având în vedere că data scadenţei a fost depăşită fără ca pârâţii să fi achitat integral sumele datorate, ei vor fi obligaţi, pe lângă plata debitului principal către reclamantă, şi la plata penalităţilor de întârziere de 1% pe zi de întârziere calculate de la data scadenţei fiecărei facturi în parte până la data de 16.02.2021, cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată modificată.;[76]
Pentru toate aceste considerente, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi va obliga debitoarele să plătească creditoarei, în solidar, suma de _____,57 lei, reprezentând penalităţi de întârziere în cuantum de 1%/zi de întârziere, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data achitării efective şi integrale a debitului, suma de 2055,03 lei, reprezentând cheltuieli recuperare debit, penalităţi de întârziere în cuantum de 1%/zi de întârziere, calculate de la data scadenţei cheltuielilor de urmărire debit şi până la data achitării efective şi integrale a acestor cheltuieli şi suma de 40 de euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând daune interese minimale.;[77]
Pe de altă parte, instanţa reţine că nu se impune ca pârâta să beneficieze de reducerea penalităţilor de întârziere în condiţiile în care aceasta a efectuat plăţi parţiale la aproximativ 1 an de la data scadenţei facturilor. Nu în ultimul rând, instanţa reţine că dobânda contractuală moratorie de 0,5% este o clauză uzuală folosită între profesionişti pentru a asigura executarea cu promptitudine a obligaţiilor.;[78]
Tribunalul apreciază că penalitate de 1% din suma restantă nu este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, ambele având calitatea de profesionist..[79] “.
Ceea ce trebuie observat din practica instantelor este faptul ca simpla depasirea a debitului principal prin intermediul penalitatilor de intarziere nu este suficienta prin ea insasi pentru a conduce la reducerea acestora:
“ Analizând dispoziţiile arătate mai sus, instanţa constată că nu sunt întrunite condiţiile pentru reducerea penalităţilor în prezenta cauză. Astfel, se reţine că suma de 13.321,90 lei reprezentând penalităţi de întârziere nu sunt vădit excesive faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la momentul încheierii contractelor. Deşi sunt superioare debitului principal solicitat prin acţiune, această împrejurare nu este suficientă pentru a se reţine caracterul vădit excesiv faţă de prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractelor.[80] ”.
6. Modalitatea efectiva de invocare a reducerii penalităților
Cu privire la modul concret prin care se poate obține reducerea penalităților contractuale pot fi folosite oricare dintre formele acțiunii civile (ex. cerere de chemare în judecată, întâmpinare, cerere reconvenționala etc.).
În același sens este și optică Înaltei Curți de Casație și Justiție:
„52. În situaţia în care pârâtul, pe cale de apărare, invocă în faţa instanţei caracterul vădit excesiv al penalităţii, instanţa trebuie să cerceteze şi să se pronunţe asupra acestei solicitări. 53. Art. 9 alin. (2) din Codul de procedură civilă consacră expres că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. 54. Dacă se invocă, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de apărare, caracterul manifest excesiv al clauzei penale, instanţa are asigurat cadrul procesual legal pentru a putea diminua cuantumul penalităţilor.[81]”.
De reținut faptul că reducerea penalităților poate opera și prin invocarea acestui aspect pe cale de apărare de fond:
„În ceea ce priveşte reducerea cuantumului penalităţii prin aplicarea prevederilor art. 1541 Cod civil , aceasta constituie apărare pe fondul cauzei, cu privire la care nu operează conform art. 208 Cod procedură civilă sancţiunea decăderii din dreptul de a o formula, textul de lege vizând doar dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii. Solicitarea de reducere a cuantumului penalităţii nu poate fi considerată pretenţie supusă termenului pentru care se formulează cererea reconvenţională.;[82]
Dacă obligaţia principală a fost executată în parte, iar executarea a profitat creditorului, este lesne de înţeles că şi prejudiciul suferit este mai mic. Judecătorul nu va putea reduce penalitatea decât în situaţia în care pârâtul o cere inclusiv pe cale de apărare, dispoziţia legală nemenţionând posibilitatea reducerii clauzei penale din oficiu.[83]”
În unele cazuri instanțele au admis faptul că penalitățile pot fi reduse de instanța din oficiu:
„Contrar celor învederate de creditoare, instanţa consideră că se poate sesiza din oficiu cu privire la disproporţia vădită a penalităţii şi să o reducă. Intervenţia instanţei din oficiu reiese dintr-o interpretare sistematică a normelor ce reglementează clauza penală. Dacă la art. 1538 C.civ . se face referire la conduita părţilor, „creditorul poate cere…”,”debitorul nu se poate libera”,”creditorul este îndreptăţit”, ceea ce sugerează disponibilitatea părţilor, la art. 1541 C.civ . legiuitorul prevede că „instanţa nu poate reduce penalitatea decât atunci când (…)”, ceea ce sugerează tocmai rolul activ, adică posibilitatea de a cenzura din oficiu penalitatea excesivă. Legiuitorul face abstracţie de o solicitare a debitorului, deci de principiul disponibilităţii, incluzând în puterea rolului activ intervenţia instanţei. Dincolo de o interpretare sistematică, din dispoziţia art. 1541 alin.(3) C.civ . ce prevede că „orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă”, reiese caracterul imperativ, de ordine publică al normelor ce reglementează reducerea clauzei penale[84]”.
Tot în același sens este și opinia Institutul Național al Magistraturii:
„În fine, un alt argument în sprijinul acestei soluţii poate fi dedus din art. 1.541 alin. (3) C. civ., din care rezultă că este nulă o stipulaţie care ar prevedea că instanţa nu poate reduce penalitatea atunci când ea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului. În alţi termeni, legiuitorul nu permite părţilor să înlăture dreptul instanţei de a reduce penalitatea excesivă printr-o clauză contrară, tocmai pentru că în discuţie este o chestiune de ordine publică. Or, dacă părţile nu pot conveni expres să elimine rolul instanţei în analiza caracterului excesiv al penalităţii, cu atât mai puţin ar putea fi eficientă o convenţie dedusă din pasivitatea, tăcerea pârâtului, care nu a formulat în faţa instanţei de judecată apărarea de fond prin care să solicite reducerea penalităţii. În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că instanţa poate, din oficiu, să reducă penalitatea, în temeiul art. 1.541 alin. (1) lit. b) C. civ.[85]”.
În doctrina s-a apreciat în sens contrar, instanța neavând posibilitatea de a reduce din oficiu clauză penală:
„Apreciem că o asemenea soluţie corespunde cu modul actual de reglementare a mutabilităţii clauzei penale, care reprezintă o situaţie de excepţie, aplicabilă în cazul în care debitorul invocă excesivitatea penalităţilor şi face totodată dovada cerinţelor impuse de art. 1.541 alin (1) lit. b) C. civ. pentru a se putea dispune reducerea clauzei penale excesive;[86]
Prin urmare, în cadrul unei acţiuni în plată formulată de creditor instanţa nu poate dispune din oficiu asupra reducerii penalităţii excesive în lipsa unei solicitări din partea debitorului, întrucât s-ar încălca cele două principii mai sus menţionate.[87]”.
Tot în același sens este și opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție:
„56. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra unui lucru care nu s-a solicitat, judecătorul încalcă atât principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului consacrat de art. 22 alin. (6) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia “judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”, cât şi dispoziţiile imperative ale art. 397 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform cărora “instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel”[88].
Chiar dacă reducerea penalităților poate fi realizată pe calea acțiunii, în practică s-a reținut că acesta nu poate fi invocată pe calea contestației la executare, ci numai pe calea unei acțiuni de drept comun:
„Instanţa constată, că nu se impune reducerea cuantumului clauzei penale, întrucât, pe de-o parte, această analiza nu poate fi realizată în faza executării silite, în cadrul contestaţiei la executare formulată, iar pe de altă parte, având în vedere calitatea de profesionist al debitorului principal şi cuantumul penalităţilor de întârziere convenite, nu sunt incidentele prevederile art. 1541 C.Civ .;[89]
În ceea ce priveşte cererea de reducere a penalităţilor întemeiată pe dispoziţiile art. 1541 C.civ., , instanţa reţine că potrivit art. 713 alin. 2 din C.pr.civ.: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun”. Având în vedere aceste prevederi, instanţa constată că nu se poate dispune în prezenta cauză reducerea dobânzii penalizatoare, astfel cum aceasta a fost convenită de părţi, din moment ce aceasta presupune o „desfiinţare” parţială a titlului executoriu şi nu se poate dispune decât printr-o acţiune de drept comun.;[90]
În privinţa primelor două motive , respectiv clauzele abuzive şi reducerea penalităţilor , tribunalul constată că legea prevede o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, apelantul contestator putând solicita, pe calea dreptului comun atât constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, cât şi reducerea penalităţilor prevăzute în contract , astfel încât invocarea lor în cadrul contestaţiei la executare apare ca inadmisibilă.;[91]
Instanţa apreciază că pe calea contestaţiei la executare, instanţa nu poate face aplicarea art.1541 C.civ. întrucât aceasta priveşte fondul cauzei, iar această chestiune trebuia discutată într-o altă etapă a procesului civil decât cea a executarii silită, respectiv, în prima instanţa sau în calea de atac a apelului. Prin urmare, faţă de considerentele învederate anterior, instanţa va admite excepţia inadmisibilitatii contestatiei la executare invocata de catre intimată, prin intampinare şi va respinge contestatia la executare formulata de contestatoarea ________________, în contradictoriu cu intimata _____________________ C_____ M_________ SRL ca inadmisibila..[92] ”
7. Concluzii
Legislația prevede faptul că instanțele au posibilitatea de a interveni în contractul părților în vederea adaptării clauzelor penale prin care sunt stipulate penalități de întârziere pentru neexecutarea la timp a obligațiilor contractuale asumate.
Legea nu oferă criterii concrete de apreciere, caz în care acest rol a revenit practicii judiciare.
În ceea ce privește criteriile în funcție de care instanțele pot aprecia cu privire la întinderea clauzei penale acestea sunt variate și depind de circumstanțele concrete ale fiecărei spețe în parte ( ex. calitatea părților de profesioniști, bună – credință a părților, culpă în neexecutarea obligațiilor la termen, cuantumul la care penalitățile ajung în decursul unui an calendaristic, raportarea valorii penalităților la valoarea obligației principale etc ).
[1] Colectiv, Afrasinei Madalina, Noul Cod Civil comentat, ed. Hamangiu, 2013.
[2] Încheiere de sedință din 04.04.2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: g87487g49
[3] Sentința civilă nr. 9568/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București (www.rolii.ro)
[4] Sentința civilă nr. 7725/25.06.2021 pronunțată de Judecătoria Constanta (www.rolii.ro)
[5] Sentința civilă nr. 4269/07.04.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara (www.rolii.ro)
[6] Decizia civilă nr. 712/17.11.2021 pronuntata de Curtea de Apel Craiova (www.rolii.ro)
[7] Decizia nr. 73/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 25.11.2021
[8] Sentința civilă nr. 914/27.08.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța (www.rolii.ro)
[9] Decizia civilă nr. 1852/17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București (www.rolii.ro)
[10] Sentința civilă nr. 9317/28.11.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (www.rolii.ro).
[11] Sentința civilă din 16.02.2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 4eg7875d7.
[12] Sentința civilă nr. 401/23.01.2019 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca (www.rolii.ro).
[13] Sentința civilă nr. 5337/04.11.2021 pronunțată de Judecătoria Oradea (www.rolii.ro).
[14] Decizia civilă nr. 436/21.09.2021 pronuntata de Tribunalul Dolj (www.rolii.ro).
[15] Sentința civilă nr. 7725/25.06.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța (www.rolii.ro).
[16] Sentința civilă nr. 603/03.02.2017 pronunțată de Judecătoria Arad (www.rolii.ro)
[17] Sentința civilă din 17.03.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 394d35d3g
[18] Sentința civilă nr. 914/27.08.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța (www.rolii.ro)
[19] Decizia civilă nr. 2696/02.06.2021 pronuntata de Tribunalul București (www.rolii.ro)
[20] Sentința civilă nr. 2378/29.04.2021 pronunțată de Judecătoria Oradea (www.rolii.ro)
[21] Terzea Viorel, Reductibilitatea clauzei penale, publicata in Revista Romana de Drept Comercial nr. 3/30.09.2020
[22] Decizia civilă nr. 433/08.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov (www.rolii.ro).
[23] Sentința civilă nr. 950/26.04.2021 pronunțată de Judecătoria Câmpina (www.rolii.ro).
[24] Decizia civilă nr. 562/21.10.2021 pronuntata de Curtea de Apel Timișoara (www.rolii.ro).
[25] Sentința civilă nr. 9317/28.11.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (www.rolii.ro).
[26] Sentința civilă din 24.02.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, Sursa www.rejust.ro Cod RJ: g8g575e8d.
[27] Sentința civilă din 07.03.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: g892826ed.
[28] Sentința civilă nr. 1491/28.07.2021 pronunțată de Judecătoria Deva (www.rolii.ro).
[29] Sentința civilă nr. 603/03.02.2017 pronunțată de Judecătoria Arad (www.rolii.ro).
[30] Sentința din 13.02.2024 pronunțată de Judecătoria Oradea, www.rejust.ro, Cod RJ: 396d9454d.
[31] Sentința civilă nr. 2857/09.04.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (www.rolii.ro).
[32] Sentința civilă nr. 5972/07.05.2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara (www.rolii.ro).
[33] Sentința din 13.02.2024 pronunțată de Judecătoria Oradea, www.rejust.ro, Cod RJ: 396d9454d.
[34] Sentința civilă nr. 9317/28.11.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (www.rolii.ro).
[35] Sentința civilă nr. 8842/24.11.2020 pronunțată de Judecătoria Brasov (www.rolii.ro).
[36] Sentința civilă din 06.04.2023 pronunțată de Judecătoria Sibiu, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: ee3d49d42.
[37] Sentința civilă nr. 2857/09.04.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (www.rolii.ro).
[38] Sentința civilă nr. 499/03.06.2021 pronunțată de Judecătoria Vanju Mare (www.rolii.ro).
[39] Sentința civilă nr. 8842/24.11.2020 pronunțată de Judecătoria Brasov (www.rolii.ro).
[40] Sentința civilă din 09.09.2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: de7469598.
[41] Decizia civilă nr. 901/09.10.2018 pronuntata de Tribunalul Sibiu (www.rolii.ro).
[42] Decizia civilă nr. 530/13.04.2021 pronuntata de Tribunalul Brasov (www.rolii.ro).
[43] Decizia civilă nr. 787/10.09.2018 pronuntata de Tribunalul Sibiu (www.rolii.ro).
[44] Sentința civilă din 09.09.2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: de7469598.
[45] Sentința civilă din 13.02.2024 pronunțată de Judecătoria Oradea, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 396d9454d.
[46] Sentința civilă din 06.04.2023 pronunțată de Judecătoria Sibiu, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: ee3d49d42.
[47] Sentința civilă din 24.02.2022 pronuntata de Curtea de Apel Timișoara, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 235546645.
[48] Sentința civilă din 14.12.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 5236g963d.
[49] Decizia civilă nr. 530/13.04.2021 pronuntata de Tribunalul Brasov (www.rolii.ro).
[50] Sentința civilă din 16.02.2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara (www.rolii.ro).
[51] Sentința civilă nr. 196/16.03.2020 pronuntata de Tribunalul Timis (www.rolii.ro).
[52] Sentința din 13.02.2024 pronunțată de Judecătoria Oradea, www.rejust.ro, Cod RJ: 396d9454d.
[53] Decizia civilă nr. 433/08.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov (www.rolii.ro).
[54] Sentința civilă nr. 5972/07.05.2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara (www.rolii.ro).
[55] Decizia civilă nr. 901/09.10.2018 pronuntata de Tribunalul Sibiu (www.rolii.ro).
[56] Sentința civilă nr. 1859/25.02.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București (www.rolii.ro).
[57] Decizia civilă nr. 787/10.09.2018 pronuntata de Tribunalul Sibiu (www.rolii.ro).
[58] Decizia civilă din 24.02.2022 pronuntata de Curtea de Apel Timișoara, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 235546645.
[59] Decizia civilă nr. 180/03.02.2022 pronuntata de Tribunalul Timis (www.rolii.ro).
[60] Sentința civilă din 20.01.2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 4eg2g8ed3.
[61] Sentința civilă din 14.12.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 5236g963d.
[62] Decizia civilă nr. 511/18.11.2021 pronuntata de Curtea de Apel Constanta (www.rolii.ro).
[63] Decizia civilă nr. 852/10.06.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța (www.rolii.ro).
[64] Sentința civilă nr. 499/03.06.2021 pronunțată de Judecătoria Vanju Mare (www.rolii.ro).
[65] Sentința civilă nr. 603/03.02.2017 pronunțată de Judecătoria Arad (www.rolii.ro).
[66] Sentința civilă nr. 9317/28.11.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (www.rolii.ro).
[67] Sentința civilă nr. 5402/14.08.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (www.rolii.ro).
[68] Sentința civilă nr. 401/23.01.2019 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca (www.rolii.ro).
[69] Sentința civilă din 09.09.2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: de7469598.
[70] Sentința civilă nr. 691/19.10.2020 pronunțată de Judecătoria Oravita (www.rolii.ro).
[71] Sentința civilă nr. 950/26.04.2021 pronunțată de Judecătoria Câmpina (www.rolii.ro).
[72] Sentința civilă nr. 196/16.03.2020 pronuntata de Tribunalul Timis (www.rolii.ro).
[73] Sentința civilă din 24.02.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, Sursa www.rejust.ro Cod RJ: g8g575e8d.
[74] Decizia civilă din 07.04.2022 pronuntata de Curtea de Apel Timișoara, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 3947d8e4e.
[75] Sentința civilă din 18.03.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 394d53727.
[76] Sentința civilă din 07.03.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: g892826ed.
[77] Sentința civilă din 17.02.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: g899g6535.
[78] Sentința civilă nr. 5337/04.11.2021 pronunțată de Judecătoria Oradea (www.rolii.ro).
[79] Decizie civila nr. 436/21.09.2021 pronuntata de Tribunalul Dolj (www.rolii.ro).
[80] Sentința civilă din 03.02.2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 4eg7d7957.
[81] Decizia nr. 73/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial nr. 1123 din 25.11.2021.
[82] Decizia civilă nr. 111/16.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești (www.rolii.ro).
[83] Ariadna Sabina Burlacu, Clauza penală, publicata în Universul Juridic Premium nr. 10 din 2020.
[84] Sentința civilă nr. 12270/18.11.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București (www.rolii.ro).
[85] Minuta întâlnirii președintilor secțiilor civile ale I.C.C.J și Curților de Apel, material publicat în Revista Pandectele Romane cu nr. 2/30.04.2023.
[86] Terzea Viorel, Reductibilitatea clauzei penale, publicată în Revista Română de Drept Comercial nr. 3/30.09.2020.
[87] Terzea Viorel, Reductibilitatea clauzei penale, publicată în Revista Română de Drept Comercial nr. 3/30.09.2020.
[88] Decizia nr. 73/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial nr. 1123 din 25.11.2021.
[89] Sentința civilă din 25.02.2022 pronunțată de Judecătoria Constanta, Sursa www.rejust.ro, Cod RJ: 5943ggd5e.
[90] Sentința civilă din 17.06.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, Sursa www.rejust.ro Cod RJ: g89359694.
[91] Decizia civilă nr. 1003/26.08.2021 pronunțată de Tribunalul Ialomița (www.rolii.ro).
[92] Sentința civilă nr. 1160/07.07.2016 pronunțată de Judecătoria Videle (www.rolii.ro)
