Neconstituționalitate: O.U.G. nr. 82/2013 pentru modificarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (M. Of. nr. 433/17.06.2015)

 
În M. Of. nr. 433 din 17 iunie 2015, s-a publicat D.C.C. nr. 351/2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 82/2013 pentru modificarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (M. Of. nr. 549 din 29 august 2013).
 
Obiectul excepției de neconstituționalitate

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile O.U.G. nr. 82/2013 pentru modificarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
 

 
Alte precizări cu privire la D.C.C. nr. 351/2015

Curtea Constituțională a constatat faptul că O.U.G. nr. 82/2013 modifică Legea nr. 188/1999 introducând instituţia redistribuirii funcţionarilor publici. Astfel, potrivit notei de fundamentare a acesteia, legiuitorul, plecând de la ideea flexibilizării forţei de muncă, a asigurării personalului necesar în funcţie de nevoile efective ale diferitelor componente ale sectorului bugetar, a înţeles să reglementeze instituţia redistribuirii funcţionarilor publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor, în special în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării instituţiilor, prin reducerea posturilor ocupate de funcţionarii publici.

Curtea observă că articolul unic pct. 4 din O.U.G. nr. 82/2013 modifică art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999, în sensul că: „(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta poate să le pună la dispoziţia funcţionarilor publici.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică poate solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, funcţionarul public poate fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, pe baza acordului conducătorului autorităţii sau instituţiei publice unde se realizează transferul”.

Curtea observă că art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999, anterior modificării prin O.U.G. nr. 82/2013, prevedeau următoarele:

„(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţie funcţionarilor publici.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere”.

Pe de altă parte, Curtea constată că O.U.G. nr. 82/2013 consacră soluţia legislativă a posibilităţii redistribuirii funcţionarilor publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor şi elimină o garanţie acordată acestora de Legea nr. 188/1999, în situaţia în care sunt eliberaţi din funcţie pentru motive neimputabile. Astfel, obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a pune la dispoziţia funcţionarului public o funcţie publică vacantă corespunzătoare, în cazul în care, în perioada de preaviz, se constată existenţa unei astfel de funcţii, devine, prin efectul O.U.G. nr. 82/2013, doar o posibilitate, aflată la latitudinea sa.