Nulitatea recursului formulat împotriva unei hotărâri referitoare la rezoluțiunea unei promisiuni bilaterale de vânzare, pentru neindicarea motivelor de nelegalitate

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluţia atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs depus la 3 ianuarie 2024 nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurenta-pârâtă, deşi enumeră anumite articole din C. proc. civ., totuşi nu formulează nicio critică care să privească soluţia instanţei de apel şi/sau raţionamentul juridic ce a stat la baza pronunţării acesteia, astfel cum, în mod corect, a învederat intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Astfel, prin decizia civilă recurată, instanţa de apel a reţinut că sunt nefondate aspectele procedurale invocate de pârâtă, referitoare la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în primă instanţă, refuzul de soluţionare a cererii de suspendare a cauzei până la soluţionarea acţiunii disciplinare promovate împotriva modului de soluţionare a cererii de strămutare, criticile formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, precum şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.

Cu toate acestea, recurenta-pârâtă nu invocă nicio critică punctuală privind decizia civilă recurată, rezumându-se a susţine, în mod generic, nulitatea acesteia, fără a indica în ce constau pretinsele nelegalităţi. O atare atitudine procesuală a recurentei-pârâte ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulţumiri, ci doar acelea care privesc decizia recurată şi care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Simpla expunere a unor texte de lege, fără a se arăta argumentele care justifică incidenţa acestora în prezenta cauză, nu poate conduce la concluzia că recursul este motivat, în conformitate cu exigenţelor legale.

În absenţa unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia civilă recurată, instanţa de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmăreşte a le invoca şi dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., context în care intervine sancţiunea nulităţii recursului, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, şi va anula recursul.

Sursa informației: www.scj.ro.