4.146 views
Vechea reglementare
În vechea reglementare, pct. 35 prevedea:
„35. (1) În aplicarea art. 118 din Codul fiscal, venitul net anual se determină de către contribuabil, pe fiecare sursă, din următoarele categorii:
a) venituri din activități independente;
b) venituri din cedarea folosinței bunurilor;
c) venituri din activități agricole impuse în sistem real, venituri din silvicultură și piscicultură.
(2) Venitul net anual impozabil/Câștigul net anual impozabil se determină de organul fiscal competent.
(3) Venitul impozabil ce se realizează într-o fracțiune de an sau în perioade diferite, ce reprezintă fracțiuni ale aceluiași an, se consideră venit anual impozabil.
(4) Impozitul pe venitul anual impozabil se calculează pentru veniturile din România și/sau din străinătate.
(5) Pentru determinarea venitului net anual impozabil se procedează astfel:
a) se determină venitul net anual/pierderea fiscală anuală pentru activitatea desfășurată în cadrul fiecărei surse din categoriile de venit menționate la alin. (1) al prezentului punct, potrivit regulilor proprii. Pentru persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anuală luat/luată în calcul la determinarea venitului net anual impozabil este venitul net/pierderea distribuit/distribuită;
b) venitul net anual impozabil se determină pe fiecare sursă de venit prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale din aceeași sursă admise la report pentru anul fiscal de impunere.
Dacă pierderile fiscale reportate aferente unei surse sunt mai mari decât venitul net anual al sursei respective, rezultatul reprezintă pierdere de reportat.
(6) Rezultatul negativ dintre venitul brut și cheltuielile aferente deductibile, înregistrate pentru fiecare sursă de venit din categoriile de venituri, reprezintă pierdere fiscală pentru acea sursă de venit.
(7) În aplicarea art. 118 alin. (4) din Codul fiscal, dacă în urma compensării admise pentru anul fiscal rămâne o pierdere necompensată, aceasta reprezintă pierdere fiscală reportată pe anii următori până la al șaptelea an inclusiv.
(8) Regulile de compensare și reportare a pierderilor sunt următoarele:
a) reportarea pierderilor se va face an după an, pe sursa respectivă, începând cu pierderea cea mai veche;
b) dreptul la reportul pierderii este personal și supus identității contribuabilului; nu poate fi transmis moștenitorilor sau oricărei alte persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, și reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului decedat”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, pct. 35 se modifică și va avea următorul conținut:
„35. (1) În aplicarea art. 118 din Codul fiscal, venitul net anual impozabil se calculează de contribuabil, pe fiecare sursă pentru veniturile din România şi/sau din străinătate.
(2) În cazul veniturilor realizate din activităţi independente, din drepturi de proprietate intelectuală pentru care impunerea se realizează în sistem real, în baza datelor din contabilitate, venitul net anual impozabil se determină de către contribuabil, după cum urmează:
a) se stabileşte venitul net anual recalculat/pierderea netă recalculată pe fiecare sursă de venit, prin deducerea din venitul net anual, determinat potrivit prevederilor art. 68 din Codul fiscal, a pierderilor fiscale reportate;
b) se stabileşte venitul net anual impozabil, prin deducerea contribuţiei de asigurări sociale datorată potrivit reglementărilor titlului V din Codul fiscal din suma veniturilor nete anuale recalculate potrivit reglementărilor prevăzute la lit. a).
(3) În cazul veniturilor realizate din activităţi agricole, silvicultură, piscicultură, precum şi cedarea folosinţei bunurilor, pentru care impunerea se efectuează în sistem real, în baza datelor din contabilitate venitul net anual impozabil este egal cu suma veniturilor nete anuale recalculate potrivit alin. (2) lit. a).
(4) Pentru persoanele fizice care sunt constituite în asocieri fără personalitate juridică, venitul net/pierderea anuală luat/luată în calcul la determinarea venitului net anual impozabil este venitul net/pierderea distribuit/distribuită de reprezentantul asocierii corespunzător cotelor de distribuire ale venitului net prevăzute în contractul de asociere.
(5) Rezultatul negativ dintre venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile, înregistrat pentru fiecare sursă de venit din categoriile de venituri, reprezintă pierdere fiscală pentru acea sursă de venit.
(6) Dacă pierderile fiscale reportate aferente unei surse de venit sunt mai mari decât venitul net anual al sursei respective, rezultatul reprezintă pierdere de reportat.
(7) În aplicarea art. 118 alin. (4) din Codul fiscal, dacă în urma compensării efectuate pentru anul fiscal rămâne o pierdere necompensată, aceasta reprezintă pierdere fiscală reportată pe anii următori până la al şaptelea an inclusiv.
(8) Regulile de compensare şi reportare a pierderilor sunt următoarele:
a) reportarea pierderilor se va face an după an, pe sursa respectivă, începând cu pierderea cea mai veche;
b) dreptul la reportul pierderii este personal şi nu poate fi transmis moştenitorilor sau oricărei altei persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, şi reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului decedat.
(9) Exemplu privind aplicarea art. 118 din Codul fiscal
Exemplul 1
O persoană fizică realizează venituri din activităţi independente impuse în sistem real, astfel:
Din fabricarea de furnire şi panouri din lemn în anul 2017 înregistrează o pierdere fiscală de 45.000 lei, iar în anul 2018 realizează un venit net anual de 60.000 lei.
Din dulgherie, tâmplărie înregistrează în anul 2018 o pierdere de 12.000 lei
Din lăcătuşărie realizează în anul 2018 un venit net anual de 30.000 lei.
Venitul ales pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale în anul 2018 este de 25.000 lei.
Contribuţia de asigurări sociale datorată este de 6.250 lei.
Venitul net anual impozabil pentru anul 2018 se calculează după cum urmează:
a) stabilirea venitului net anual recalculat
Din fabricarea de furnire şi panouri din lemn
60.000 lei – 45.000 lei = 15.000 lei
Din lăcătuşărie 30.000 lei
b) stabilirea venitului net impozabil
15.000 lei + 30.000 lei – 6.250 lei = 38.750 lei
c) impozitul anual pe veniturile realizate datorat
38.750 lei x 10% = 3.875 lei
Pierderea înregistrată din activitatea de dulgherie, tâmplărie în sumă de 12.000 lei urmează a fi recuperată în anii următori, potrivit prevederilor art. 118 alin. (4) din Codul fiscal”.
Pct. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (modificat prin H.G. nr. 354/2018)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, pct. 36 prevedea:
„36. (1) În sensul art. 120 din Codul fiscal contribuabilii care încep o activitate independentă, precum și cei care realizează venituri din activități agricole impuse în sistem real, silvicultură și piscicultură, pentru care sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente, au obligația declarării veniturilor și cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere, pe fiecare sursă și categorie de venit. Declararea veniturilor și a cheltuielilor estimate se face prin depunerea declarației privind venitul estimat/norma de venit, pe fiecare sursă și categorie de venit, la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.
Obligația depunerii declarațiilor privind venitul estimat/norma de venit revine atât contribuabililor care determină venitul net în sistem real și desfășoară activitatea în mod individual sau într-o formă de asociere care nu dă naștere unei persoane juridice, cât și contribuabililor pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit, cu excepția veniturilor din activități agricole impuse pe bază de norme de venit.
Contribuabilii care în anul 2015 au realizat venituri din activități independente impozitate prin metoda de reținere la sursă, altele decât cele din drepturi de proprietate intelectuală, iar începând cu anul 2016 pentru aceste venituri se schimbă regimul fiscal prin efectul legii, au obligația depunerii declarației privind venitul estimat/norma de venit până la data de 31 ianuarie 2016 inclusiv.
Nu depun declarații privind venitul estimat/norma de venit contribuabilii care desfășoară activități independente pentru care plățile anticipate se realizează prin reținere la sursă de către plătitorul de venit.
În cazul în care contribuabilul obține venituri într-o formă de asociere, fiecare asociat va declara veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asocierii fără personalitate juridică, cu excepția asociațiilor care realizează venituri din activități agricole pentru care venitul se stabilește pe baza normelor de venit, precum și a asocierilor prevăzute la art. 125 alin. (10) din Codul fiscal.
(2) Asocierile fără personalitate juridică ce încep o activitate independentă au obligația să depună o declarație privind venitul estimat/norma de venit la organul fiscal în a cărui rază teritorială își are sediul asociația, în termen de 30 de zile de la încheierea contractului de asociere, odată cu înregistrarea acestuia la organul fiscal.
(3) Contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal au obligația depunerii la organul fiscal competent a declarației privind venitul estimat/norma de venit pe fiecare sursă de realizare a venitului, odată cu înregistrarea contractului de cedare a folosinței bunurilor, în termen de 30 de zile de la încheierea acestuia.
Nu depun declarație privind venitul estimat/norma de venit contribuabilii care realizează venituri din arendă.
(4) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente impuse pe bază de norme de venit și care solicită trecerea pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real vor depune declarația privind venitul estimat/norma de venit până la data de 31 ianuarie, completată corespunzător. Contribuabilii care încep o activitate impusă pe bază de norme de venit și optează pentru determinarea venitului net în sistem real vor depune declarația privind venitul estimat/norma de venit în termen de 30 de zile de la producerea evenimentului, completată corespunzător.
(5) Organul fiscal competent este definit potrivit legislației în materie.
(6) În sensul art. 120 alin. (3) din Codul fiscal, prin motive obiective care conduc la depunerea unei noi declarații privind venitul estimat/norma de venit în vederea recalculării nivelului plăților anticipate se înțelege: întreruperi temporare de activitate în cursul anului din motive medicale justificate cu documente, situații de forță majoră, alte cauze care generează modificarea veniturilor”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, pct. 36 se modifică și va avea următorul conținut:
„36. (1) În sensul art. 120 din Codul fiscal, contribuabilii care în cursul anului realizează venituri dintre cele prevăzute la art. 61 lit. a), a1), c) şi f) din Codul fiscal, cu excepţia celor pentru care s-a efectuat reţinerea la sursă a impozitului pe venit, impozitul fiind final, au obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţii sociale datorate de persoane fizice prin care se declară venitul estimat a se realiza în anul în curs, chiar dacă în anul precedent s-au înregistrat pierderi, precum şi impozitul pe venit datorat estimat pentru anul în curs.
(2) Contribuabilii prevăzuţi la art. 60 pct. 1 lit. a), a1) şi d) din Codul fiscal au obligaţia depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (1).
(3) Contribuabilii care încep o activitate independentă, precum şi cei care încep să realizeze venituri din drepturi de proprietate intelectuală reglementate la art. 72 şi 73 din Codul fiscal, cât şi din activităţi agricole, silvicultură, piscicultură, impuse în sistem real, pentru care sunt aplicabile regulile de impunere stabilite la art. 68 din Codul fiscal, au obligaţia declarării veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere, pe fiecare sursă şi categorie de venit. Declararea veniturilor şi a cheltuielilor estimate se face prin depunerea declaraţiei prevăzute la alin. (1), pe fiecare sursă şi categorie de venit, la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.
(4) Obligaţia depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (1) revine şi contribuabililor care desfăşoară activitatea în mod individual sau într-o formă de asociere care nu dă naştere unei persoane juridice, cât şi contribuabililor pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit.
(5) În cazul în care contribuabilii obţin venituri într-o formă de asociere, fără personalitate juridică, fiecare asociat va declara veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asocierii, cu excepţia asociaţiilor care realizează venituri din activităţi agricole pentru care venitul se stabileşte pe baza normelor de venit, precum şi a asocierilor prevăzute la art. 125 alin. (10) din Codul fiscal.
(6) Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia depunerii la organul fiscal competent a declaraţiei pe fiecare sursă de realizare a venitului, în termen de 30 de zile de la încheierea contractului. În cazul în care chiria este exprimată în valută venitul estimat înscris în declaraţie se evaluează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua precedentă celei în care se depune declaraţia.
Contribuabilii care realizează venituri din arendă nu depun declaraţia prevăzută la alin. (1).
(7) Contribuabilii care încep o activitate impusă pe bază de norme de venit şi optează pentru determinarea venitului net în sistem real vor depune declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţii sociale datorate de persoanele fizice în termen de 30 de zile de la producerea evenimentului, completată corespunzător.
(8) Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente impuse pe bază de norme de venit şi care solicită trecerea pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real vor depune declaraţia prevăzută la alin. (1) până la data de 15 martie, inclusiv, a anului următor expirării perioadei de 2 ani, completată corespunzător.
(9) Asocierile fără personalitate juridică ce încep o activitate independentă nu au obligaţia depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (1). Acestea depun Declaraţia privind veniturile estimate pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale, pentru venitul estimat a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.
(10) Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal, în situaţiile în care intervin modificări ale clauzelor contractuale sau în cazul rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între părţi, pentru care determinarea venitului brut se efectuează potrivit prevederilor art. 120 alin. (7) din Codul fiscal şi în care chiria este exprimată în lei sau reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, depun în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice”.
Cap. XI secț. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (modificat prin H.G. nr. 354/2018)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, Cap. XI secț. 3 prevedea:
„Secţiunea a 3-a
Stabilirea plăților anticipate de impozit
(1) În aplicarea prevederilor art. 121 din Codul fiscal, plățile anticipate se stabilesc de către organul fiscal competent definit potrivit legislației în materie.
Plata sumelor astfel stabilite se efectuează la organul fiscal competent.
Pentru stabilirea plăților anticipate se va utiliza cota de impunere prevăzută la art. 64 alin. (1) din Codul fiscal.
(2) Sumele reprezentând plăți anticipate se achită în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie.
(3) În cazul contribuabililor impuși pe bază de norme de venit, stabilirea plăților anticipate se face pe baza normelor de venit aprobate pentru anul de impunere, corespunzător activității desfășurate.
(4) Solicitarea emiterii unei noi decizii de plată anticipată, potrivit art. 120 alin. (3) din Codul fiscal, se face prin depunerea de către contribuabil a unei declarații privind venitul estimat/ norma de venit.
(5) În cazul contribuabililor care obțin venituri de aceeași natură, pentru care plățile anticipate se stabilesc atât de organul fiscal, cât și prin reținere la sursă, la stabilirea plăților anticipate de către organul fiscal se exclud din venitul net veniturile pentru care plățile anticipate se realizează prin reținere la sursă, proporțional cu ponderea acestora în totalul veniturilor brute.
(6) În aplicarea prevederilor art. 121 alin. (8) și (9) din Codul fiscal, contribuabilii care reziliază contractele de închiriere în cursul anului au obligația să înștiințeze în scris în termen de 5 zile organul fiscal competent. În acest sens se vor anexa, în copie, documentele din care să rezulte rezilierea contractelor de închiriere, cum ar fi declarația pe propria răspundere”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, Cap. XI secț. 3 se modifică și va avea următorul conținut:
„SECŢIUNEA a 3-a
Determinarea şi plata impozitului pe venitul anual estimat
(1) În sensul art. 1201 din Codul fiscal, impozitul pe veniturile realizate datorat în anul curent de către contribuabilii prevăzuţi la pct. 36 se determină de către aceştia prin aplicarea cotei de impozit de 10% asupra venitului net anual estimat a se realiza în anul în curs.
(2) Termenul de plată este până la data de 15 martie, inclusiv, a anului următor celui pentru care au fost estimate veniturile.
(3) Plata impozitului se poate efectua oricând până la împlinirea termenului legal de plată prevăzut la alin. (2).
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică contribuabililor care realizează venituri pentru care impozitul se reţine la sursă.
(5) Exemplu dat în aplicarea art. 1201 din Codul fiscal:
O persoană fizică încheie un contract de închiriere valabil începând cu data de 1 ianuarie 2018 pentru o chirie în valoare de 500 euro/lună (6.000 euro/an).
Depune declaraţia prevăzută la art. 120 din Codul fiscal în data de 15 ianuarie 2018. Cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua de 14 ianuarie 2018, este de 4,6377 lei/euro.
Venitul brut estimat pentru anul 2018 este de 27.826 lei (6.000 euro x 4,6377 lei/euro).
Venitul net estimat este de 16.696 lei (27.826 lei -27.826 lei x 40% cota forfetară de cheltuieli).
Impozitul estimat datorat în cursul anului 2018 este în valoare de 1.670 lei. (16.696 lei x 10%).
Termenul de plată al impozitului estimat este până la data de 15 martie 2019, inclusiv. Contribuabilul poate efectua, însă, plăţi în cursul anului 2018”.
Cap. XI secț. 3^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (introdus prin H.G. nr. 354/2018)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la Cap. XI, după secț. 3, se introduce o nouă secțiune , secț. 3^1, cu următorul conținut:
„SECŢIUNEA a 31-a
Bonificaţii pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe venitul anual estimat
(1) În sensul art. 121 din Codul fiscal, contribuabilii care au obligaţia stabilirii impozitului prin autoimpunere, pentru plăţile efectuate în cursul anului reprezentând impozit pe venitul anual estimat, au dreptul la o bonificaţie.
În aplicarea prevederilor art. 121 alin. (1) din Codul fiscal, bonificaţia se stabileşte de contribuabil la momentul efectuării ultimei plăţi a obligaţiilor fiscale, atunci când sunt respectate condiţiile prevăzute în legea bugetului de stat, referitoare la termenele până la care contribuabilii pot efectua plăţi ale impozitului pe venit estimat, astfel încât aceştia să poată beneficia de bonificaţie.
În situaţia în care, potrivit prevederilor art. 121 alin. (2) din Codul fiscal, contribuabilii au efectuat plata integrală a obligaţiilor fiscale respectând condiţiile reglementate prin legea bugetului de stat privind termenele de plată, dar nu şi-au acordat bonificaţia la ultima plată, ei pot beneficia de aceasta la definitivarea impozitului pe venitul anual estimat, prin completarea corespunzătoare a declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice. Bonificaţia diminuează cuantumul impozitului pe venit datorat. Pentru sumele plătite în plus sunt aplicabile prevederile Legii nr. 207/2015.
(2) Exemplu privind aplicarea dispoziţiilor art. 121 alin. (1) din Codul fiscal.
O persoană fizică realizează venituri din activităţi independente pentru care impozitul de plată, pentru venitul estimat în anul în curs, este în sumă de 1.000 lei.
Cu titlul de exemplu, prin legea bugetului de stat în vigoare pentru anul în curs nivelul bonificaţiei este de 5% din impozitul datorat şi se acordă în condiţiile în care acesta este achitat integral până la data de 1 decembrie a anului curent.
Persoana fizică efectuează plăţi astfel:
– în data de 15 iunie anul curent, în sumă de 250 lei (plată pentru care nu se acordă bonificaţia);
– în data de 20 septembrie anul curent, în sumă de 700 lei, întrucât în acest moment impozitul pe venitul anual estimat datorat se consideră achitat integral, iar persoana fizică beneficiază de o bonificaţie pentru întreaga sumă achitată în valoare de 50 lei (1.000 lei x 5% bonificaţie).
Ca urmare a aplicării bonificaţiei impozitul de plată este de 950 lei (1.000 lei – 50 lei).
Având în vedere plata efectuată în data de 15 iunie anul curent în valoare de 250 lei, impozitul pe venitul anual estimat ce urmează a fi achitat este de 700 lei (950 lei – 250 lei).
(3) Exemplu privind aplicarea dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Codul fiscal:
O persoană fizică realizează venituri din activităţi independente pentru care impozitul de plată, pentru venitul estimat în anul în curs, este în valoare de 3.000 lei.
Cu titlul de exemplu, prin legea bugetului de stat în vigoare pentru anul în curs nivelul bonificaţiei este de 5% din impozitul datorat şi se acordă în condiţiile în care acesta este achitat integral până la data de 1 decembrie a anului curent.
Persoana fizică efectuează plăţi astfel:
a) în data de 15 martie anul curent, în sumă de 1.000 lei;
b) în data de 30 iunie anul curent, în sumă de 1.000 lei;
c) în data de 15 noiembrie anul curent, în sumă de 1.000 lei.
La definitivarea impozitului constată că a respectat condiţiile stabilite pentru a beneficia de bonificaţie, dar la ultima plată nu şi-a acordat bonificaţia. Prin declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoane fizice îşi determină şi îşi declară bonificaţia de care beneficiază în valoare de 150 lei (3.000 lei x 5% bonificaţie).
Totodată, stabileşte şi valoarea impozitului anual estimat de plată calculat ca urmare a aplicării bonificaţiei, după cum urmează:
– impozit datorat 3.000 lei
– bonificaţie 5% 150 lei
– impozit de plată 2.850 lei
Având în vedere că în cursul anului persoana fizică a efectuat plăţi în valoare de 3.000 lei, faţă de 2.850 lei cât datorează după aplicarea bonificaţiei, suma de 150 lei este considerată o plată în plus”.
