1.536 views
| Decizia CCR | Actul normativ | Sumar |
| D.C.C. pronunțată în ședința din 17 octombrie 2017 | Art. 434 alin. (2) lit. f) din NCPP și art. 439 alin. (41) teza II din Codul de procedură penală (în redactarea anterioară modificării prin O.U.G. nr. 70/2016) |
Dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. |
Potrivit comunicatului de presă publicat pe site-ul Curții Constituționale (www.ccr.ro), în ședința din 17 octombrie 2017, Curtea Constituțională s-a reunit pentru a soluționa obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală și ale art. 439 alin. (41) teza a doua din același cod (în redactarea anterioară modificării prin O.U.G. nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară).
Obiectul obiecției de neconstituționalitate
Codul de procedură penală
„Art. 434
(2) Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:
(…)
f) soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii.”;
Art. 439 alin. (41) teza a doua (în redactarea anterioară modificării prin O.U.G. nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară):
„În cazul în care cererea de recurs în casaţie […] este formulată împotriva unei hotărâri prevăzute la art. 434 alin. (2), preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de către acesta restituie părții, pe cale administrativă, cererea de recurs în casaţie”.
Prin Decizia pronunțată în ședința din 17 octombrie 2017, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi a admis excepţia de neconstituţionalitate formulată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală și a constatat că: dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.
În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, care exclud posibilitatea atacării cu recurs în casație a soluțiilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii, încalcă prevederile constituţionale ale art.16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie și dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 131 referitor la rolul Ministerului Public, întrucât, pe de o parte, creează pentru părți o vădită inegalitate de tratament prin împiedicarea accesului la justiție în situația soluționării apelului prin pronunțarea unei hotărâri definitive nelegale în procedura privind recunoașterea învinuirii, iar, pe de altă parte, lipsesc procurorul de pârghiile necesare exercitării rolului său specific în cadrul procesului penal. Astfel, în cazul în care normele de procedură penală și/sau de drept penal substanțial – avute în vedere de dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală la reglementarea cazurilor de casare – sunt încălcate, trebuie să se asigure atât părţii interesate, cât și procurorului posibilitatea de a cere şi obţine restabilirea legalităţii, prin casarea hotărârii definitive nelegale pronunţate în cadrul procedurii privind recunoașterea învinuirii.
De asemenea, cu unanimitate de voturi, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 439 alin. (41) teza a doua din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin O.U.G. nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Pentru a vedea respectivul comunicat, vizitați site-ul CCR (www.ccr.ro).
