Contrafacere a împuternicirii avocațiale. Concurs de infracțiuni: fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune. Individualizarea pedepsei (CP, NCP, NCPP)

18 oct. 2017
Vizualizari: 5335
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 51/A/2015

CP: art. 33 lit. a), art. 34 lit. b),  art. 40, art. 74 lit. c), art. 76, art. 150 alin. (2), art. 215 alin. (1) și (2), art. 290, NCP: art. 5, art. 38, art. 52, art. 64, art. 65 alin. (1), art. 72, art. 81, art. 91 și urm., art. 178 alin. (2), art. 244 alin. (2), art. 322; NCC: art. 773, art. 1357; NCPP: art. 275 alin. (2), art. 346 alin. (10), art. 349, art. 374 alin. (4), art. 375, art. 379 pct. 1 lit. b), art. 386, art. 396 alin. (10); Legea nr. 187/2012: art. 12; Legea nr. 51/1995; Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011: art. 121, art. 122, art. 126, art. 130 alin. (3)

Inculpatul Ș.C.A. are calitatea de avocat în cadrul Baroului București, și își desfășoară activitatea profesională cu preponderență în județul Satu Mare.

Martora P.M. a avut calitatea de parte vătămată în Dosarul nr. 1544/296/2012 al Judecătoriei Satu Mare având ca obiect comiterea infracțiunii de ucidere din culpă respectiv, provocarea unui accident de circulație soldat cu moartea soțului acesteia, victima P.M.V.

Din declarația inculpatului Ș.C.A. coroborată cu declarația martorei P.M. a rezultat că între aceștia există legătură de rudenie, iar la începutul anului 2012, inculpatul s-a oferit să o asiste în calitate de avocat în dosarul penal menționat. Inculpatul a susținut că martora i-a spus că nu îi trebuie bani și că despăgubirile pe care le va obține vor constitui onorariul său.

În acest context, între inculpat și martoră a fost încheiat contractul de asistență juridică din 09 iulie 2012, prin care inculpatul în calitate de avocat era abilitat să acorde „asistență și reprezentare juridică”, fără a se menționa în ce cauze și nici vreun onorariu sau alte mențiuni despre activitățile pe care le putea exercita.

La data de 30 aprilie 2012, inculpatul Ș.C.A. s-a prezentat la termenul de judecată fixat în Dosarul nr. 1544/296/2012 al Judecătoriei Satu Mare și a depus o împuternicire avocațială nr. xx/2012, nesemnată și de martora P.M. și în cuprinsul căreia a consemnat de asemenea că este abilitat să exercite activități de asistență și reprezentare juridică în fața Judecătoriei Satu Mare. De asemenea, inculpatul a depus la dosar o cerere de constituire în calitate de parte civilă a părții vătămate P.M., prin care aceasta solicita obligarea inculpatului din acel dosar la plata unor despăgubiri în cuantum de 10.000 euro.

Prin sentința penală nr. 491 din 07 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare s-a dispus sub aspectul laturii civile a cauzei, obligarea persoanei vinovată de producerea accidentului de circulație alături de asigurătorul Societatea de Asigurare Reasigurare A. SA la plata către P.M. a sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Sentința menționată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 561/R/2012 a Curții de Apel Oradea, fără ca P.M. să fi fost asistată sau reprezentată de inculpatul Ș.C.A. în calitatea de avocat.

După rămânerea definitivă a sentinței, inculpatul Ș.C.A. a completat împuternicirea avocațială nr. xx/2012 unde a consemnat că este autorizat de către P.M. să exercite „activități fiduciare privind hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 1544/2012” și să o reprezinte în fața „A. SA”. Împuternicirea avocațială nu a fost semnată de P.M., iar inculpatul Ș.C.A. a recunoscut că nu a informat-o pe aceasta despre demersurile pe care vroia să le întreprindă.

Consecutiv, inculpatul Ș.C.A. a formulat în numele lui P.M. o cerere către SC A. SA. la care a atașat împuternicirea avocațială sus­menționată, prin care a solicitat virarea sumei de 10.000 de euro acordată cu titlu de despăgubiri în contul „fiduciar” al avocatului deschis la Banca B. în realitate fiind contul personal al acestuia.

SC A. SA s-a conformat solicitării formulate și a efectuat plata sumei de 46.100 RON la data de 01 august 2012 prin virament bancar în contul indicat de inculpatul Ș.C.A.

Martora P.M. a susținut că nu a știut că inculpatul a formulat cererea în numele ei și că a aflat că despăgubirile au fost plătite acestuia, iar la momentul când i-a solicitat restituirea sumei însușite, Ș.C.A. a refuzat.

Inculpatul Ș.C.A. a recunoscut că nu a discutat cu martora despre plata despăgubirilor într-un cont fiduciar și că și-a însușit suma plătită de asigurător, iar după aproximativ 6 luni, când martora i-a solicitat restituirea banilor a fost de acord, dar într-un timp mai îndelungat.

Prin declarația dată în fața instanței, inculpatul și-a nuanțat poziția procesuală, susținând că era abilitat să obțină de la asigurător plata despăgubirilor în baza contractului de asistență juridică încheiat cu martora P.M. și că îi va restitui acesteia banii. Inculpatul a precizat că acelui contract de asistență juridică nu i-a încetat valabilitatea după finalizarea procesului și că, fiind formulat în termeni generali, îi dădea posibilitatea de a o reprezenta în continuare pe clienta sa. De asemenea, inculpatul a susținut că martora i-a spus inițial că despăgubirile pe care le va obține vor constitui onorariul său.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În raport de situația de fapt expusă, Curtea a reținut că fapta inculpatului Ș.C.A., constând în aceea că în cursul lunii iulie 2012 a întocmit în fals prin contrafacere împuternicirea avocațială nr. xx/2012 unde a reprodus prin imitare semnătura și a consemnat că este autorizat de către P.M. să exercite „activități fiduciare privind hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 1544/2012” și să o reprezinte în fața „A. SA”, pe care apoi a folosit-o anexată la cererea adresată societății de asigurări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că la data de 03 iulie 2012, folosind înscrisul sub semnătură privată menționat, a indus în eroare Societatea de Asigurare Reasigurare A. SA prin susținerea ca adevărată a împrejurării nereale că reprezintă beneficiarul despăgubirilor, determinând plata sumei de 46.100 RON către sine și consecința producerii unui prejudiciu societății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969.

La încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, Curtea a avut în vedere următoarele:

Sub un prim aspect, împuternicirea avocațială constituie un înscris sub semnătură privată, întrucât excede categoriilor prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., respectiv art. 150 alin. (2) C. pen. din 1969.

Totodată, caracterul fals al înscrisului din prezenta cauză derivă din lipsa de veridicitate a împrejurării consemnată de inculpat în cuprinsul său, respectiv că a fost împuternicit de P.M. să desfășoare activități fiduciare, precum și din reproducerea prin imitare a semnăturii acesteia din urmă. Împrejurarea că martora P.M. nu a semnat împuternicirea avocațială nr. xx/2012 a fost recunoscută explicit de către inculpat, care a declarat că nu a discutat și nu a informat-o pe aceasta despre intenția, sa de a desfășura activități fiduciare.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, Curtea a avut în vedere că acțiunea imputată inculpatului a constat în inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că are calitatea de reprezentant al lui P.M. și că este autorizat să exercite activități fiduciare în numele și pe seama acesteia.

Acțiunea de inducere în eroare a fost exercitată direct împotriva societății de asigurare, prin reprezentanții săi și a avut drept consecință producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, ca urmare a efectuării unei plăți nedatorate către inculpat.

În raport de aceste aspecte, Curtea a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, iar calitatea de parte vătămată revine societății de asigurări A. SA, iar nu martorei P.M. așa cum a susținut inculpatul.

Curtea a avut în vedere că, subsecvent rămânerii definitive a sentinței penale prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri către P.M., în patrimoniul acesteia s-a născut un drept subiectiv civil de creanță a cărui realizare incumbă societății de asigurări. Infracțiunea comisă de inculpat nu a avut drept consecință pierderea acestui drept subiectiv civil și nici nu a produs un prejudiciu martorei P.M. prin ieșirea unui element activ din patrimoniul său, cu atât mai mult cu cât acțiunea de inducere în eroare nu a fost îndreptată împotriva acesteia, care are în continuare posibilitatea de a-și realiza dreptul la despăgubiri din partea asigurătorului în orice moment.

În ceea ce privește apărările inculpatului în sensul că era abilitat să exercite activități fiduciare și că nu a indus în eroare societatea de asigurare, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit Legii nr. 51/1995 și Hotărârii U.N.B.R. nr. 64/2011 privind statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică se încheie în formă scrisă, cerută ad probationem (art. 121) și trebuie să prevadă întinderea puterilor conferite avocatului. În cazul în care mențiunile au un caracter general contractul de asistență juridică dă dreptul numai la efectuarea unor acte de administrare sau conservare, nu și de dispoziție pentru care este nevoie de un mandat special(art. 122 și art. 126).

În prezenta cauză, inculpatul a încheiat cu martora P.M. un contract de asistență juridică în care nu au fost prevăzute expres întinderea puterilor care îi erau conferite, astfel încât acesta nu avea dreptul de a efectua acte de dispoziție în numele acesteia.

De asemenea, susținerile inculpatului în sensul că a convenit cu martora ca despăgubirile care urmau să fie obținute să constituie onorariul său contravin dispozițiilor art. 130 alin. (3) din Statut care interzic în mod expres onorariile care constituie aport din obiectul cauzei.

În cazul particular al activităților fiduciare, aceleași reglementări, care se completează cu dispozițiile C. civ. (art. 773 C. civ.), impun încheierea unui contract de asistență juridică în care să se prevadă expres limitele și durata mandatului încredințat, iar dacă acestea comportă autorizarea de a dispune de bunuri sau valori, de a le stipula expres în mandat (art. 94).

În cauza de față, deși este evident că inculpatul în calitatea sa de avocat avea cunoștință de condițiile necesare pentru a desfășura activități fiduciare, acesta a indus în eroare societatea de asigurări în vederea obținerii sumelor de bani la care nu era îndreptățit.

Intenția inculpatului de a induce în eroare societatea de asigurări și de a-și însuși pe nedrept suma de bani rezultă și din faptul că acesta a solicitat virarea banilor în contul său bancar personal, iar nu al unui cont deschis în numele și pe seama lui P.M. și pe care doar ar fi avut dreptul să îl administreze.

De asemenea, este relevant sub aspectul intenției de inducere în eroare și al caracterului fals al împutermcirii avocațiale anexate și faptul că acesta din urmă a fost datată de inculpat cu 09 iulie 2012, în timp ce solicitarea adresată societății de asigurare figurează înregistrată la data de 03 iulie 2012.

În raport de toate aceste aspecte, Curtea a reținut ca fiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele inculpatului Ș.C.A. care a falsificat o împuternicire avocațială, atestând nereal că o reprezintă pe P.M. și, cu ajutorul acestui înscris, a indus în eroare societatea de asigurări A. SA, determinând-o să îi plătească suma de 46.100 RON, deși nu era îndreptățit la aceasta.

Sub aspectul legii penale mai favorabile incidente în cauză, Curtea a constatat că prin actul de sesizare a instanței s-au reținut prevederile noului C. pen., respectiv art. 244 alin. (2) C. pen. și art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen.

Având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, la aprecierea legii penale mai favorabile urmează a fi avute în vedere atât incidența dispozițiilor privind circumstanțele atenuante, cât și a regimului juridic al pluralității de infracțiuni.

Sub un prim aspect, Curtea a reținut că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat au fost modificate ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen., de la 3 la 15 ani închisoare (art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969) la 1 la 5 ani (art. 244 alin. (2) C. pen.) și respectiv, de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă (art. 290 C. pen. din 1969) la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă (art. 322 C. pen.).

Având în vedere că inculpatul a avut o comportare sinceră în faza de urrnărire penală și a recunoscut în parte materialitatea faptelor prin declarația dată în fața instanței, Curtea a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. din 1969, astfel încât, prin efectul art. 76 C. pen. din 1969, pedeapsa aplicabilă în concret se reduce – sub minimurile speciale prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) și respectiv, art. 290 C. pen. din 1969.

Or, ținând seama de reducerea sub minimul special prevăzut de lege în cazul ambelor infracțiuni, Curtea a constatat că relevant sub aspectul determinării legii penale mai favorabile în cauză devine regimul sancționator al concursului de infracțiuni. Potrivit reglementării din vechiul C. pen., în cazul concursului de infracțiuni este aplicabil sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, în timp ce potrivit noului C. pen., la pedeapsa cea mai grea este obligatorie adăugarea unui spor din totalul celorlalte pedepse.

În raport de aceste aspecte, Curtea a reținut ca fiind mai favorabile dispozițiile C. pen. din 1969.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2014, instanța din oficiu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice și în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 40 C. pen. din 1969, respectiv a pluralității intermediare de infracțiuni.

Potrivit mențiunilor, certificatului de cazier judiciar, inculpatul Ș.C.A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 128 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 843 din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă de 10.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie. Inculpatul a executat pedeapsa menționată în cursul judecării prezentei cauze, respectiv după închiderea dezbaterilor și înainte de pronunțarea prezentei sentințe, la data de 03 noiembrie 2014.

Conform art. 40 C. pen. din 1969, când după condamnarea definitivă inculpatul săvârșește o nouă infracțiune înainte de începerea executării pedepsei și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.

În cauza de față, Curtea a constatat că, după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 128 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, respectiv 21 martie 2012 și înainte de executarea pedepsei amenzii penale aplicate, în cursul lunii iulie 2012 inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății. De asemenea, având în vedere că pedeapsa anterioară constă în amenda penală, nu sunt întrunite condițiile necesare pentru existența stării de recidivă, ci ale pluralității intermediare, al cărei regim sancționator este similar cu cel al concursului de infracțiuni.

Contrafacere a împuternicirii avocațiale. Concurs de infracțiuni: fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune. Individualizarea pedepsei (CP, NCP, NCPP) was last modified: noiembrie 10th, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.