În cazul în care într-o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, este corectă reţinerea instanţei de apel în sensul că instanţa de fond nu era obligată să dezlege excepţia prin dispozitivul hotărârii sau al unei încheieri interlocutorii, fiind suficientă analiza acesteia în considerentele hotărârii pronunţate, având în vedere că această excepţie reprezintă o apărare pe fondul cauzei, strâns legată de dreptul la acţiune.
(ÎCCJ, s. a II-a civ., dec. nr. 5376 din 20 decembrie 2018)
