În cazul emiterii de către o instituție bancară a unei scrisori de garanţie bancară, prin care au fost garantate de aceasta orice sume reprezentând prejudicii statuate printr-o hotărâre arbitrală definitivă şi executorie pe teritoriul României împotriva societăţii pârâte, ulterior procedurii de recunoaştere a hotărârii arbitrale, nu se poate reţine incidenţa art. 1126 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se stabili competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului de la sediul băncii, întrucât aceasta nu a avut calitatea de parte în litigiul arbitral.
În consecinţă, pentru soluţionarea cererii privind recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri arbitrale pronunţată de Curtea de Arbitraj Maritim Comercial din Londra, competenţa teritorială exclusivă revine Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 1126 alin. (2) C. proc. civ., întrucât partea căreia i se opune hotărârea şi care poate să refuze executarea voluntară este o societate care nu are sediul pe teritoriul României.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1680 din 14 septembrie 2021)