Întreruperea perimării. Îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Perimarea contestaţiei în anulare

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă”.

De asemenea, conform art. 249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a dispus la termenul din 20 mai 2021 suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, având în vedere lipsa nejustificată a acestora de la dezbateri, în condiţiile în care nici una din părţile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte constată că pricina a rămas în nelucrare o perioadă mai lungă de un an, din motive imputabile părţilor, care nu au mai îndeplinit în această perioadă nici un act de procedură în vederea continuării judecăţii.

În speţă, faţă de împrejurarea că nu există acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 258 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora „termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare”, termenul de perimare s-a împlinit la data de 20 mai 2022.

În raport de considerentele reţinute, având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii şi că, în această perioadă, părţile nu au mai îndeplinit nici un act de procedură valabil făcut în vederea continuării judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate, din oficiu, perimarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea A..

Sursa informației: www.scj.ro.