Actualitate Legislativă, Drept Internaţional, Jurisprudență CEDO, Ştiri juridice

Hotărârea CEDO în Cauza Bartok şi alţii împotriva României

S-a publicat Hotărârea CEDO din 6 octombrie 2016 în Cauza Bartok şi alţii împotriva României. Reproducem mai jos textul hotărârii, așa cum a fost acesta publicat în Monitorul Oficial:

Hotărârea (CEDO) din 6 octombrie 2016 în Cauza Bartok şi alţii împotriva României

(Cererea nr. 17.282/09)

– M. Of. nr. 381 din 22 mai 2017 –

– (extras) –

CEDO
–  art. 6 § 1; art. 34; art. 41

 PROCEDURA

1. La originea cauzei se află mai multe cereri îndreptate împotriva României şi introduse la Curte în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia) la datele indicate în tabelul anexat.

2. Cererile au fost comunicate Guvernului României (Guvernul).

ÎN FAPT

3. Lista reclamanţilor şi detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat.

4. Reclamanţii s-au plâns de durata excesivă a procesului penal.

ÎN DREPT

I. Cu privire la conexarea cererilor

5. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportună soluţionarea acestora printr-o singură hotărâre.

II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie

6. Reclamanţii s-au plâns că durata procesului penal în cauză a fost incompatibilă cu cerinţa „termenului rezonabil”. Aceştia s-au întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenţie, redactat după cum urmează:

Art. 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea […] într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă […], care va hotărî […] asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa”.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

7. Curtea reiterează că, în ceea ce priveşte caracterul rezonabil al duratei procedurii, acesta trebuie evaluat în lumina circumstanţelor cauzei şi cu referire la următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanţilor şi al autorităţilor competente, precum şi importanţa litigiului pentru reclamanţi [a se vedea, printre multe altele, Pélissier şi Sassi împotriva Franţei (MC), nr. 25.444/94, pct. 67, CEDO 1999-II, şi Frydlender împotriva Franţei (MC), nr. 30.979/96, pct. 43, CEDO 2000-VII].

8. În hotărârea de principiu din Cauza Vlad şi alţii împotriva României, nr. 40.756/06, 41.508/07 şi 50.806/07, 26 noiembrie 2013, Curtea a constatat deja o încălcare în privinţa unor aspecte similare cu cele din prezenta cauză.

9. După ce a examinat toate probele prezentate, Curtea nu a identificat niciun fapt sau argument care să o poată conduce la o altă concluzie cu privire la admisibilitatea şi la fondul acestor capete de cerere. Având în vedere jurisprudenţa sa în materie, Curtea consideră că în prezenta cauză durata procedurii a fost excesivă şi nu a îndeplinit cerinţa „termenului rezonabil”.

10. Prin urmare, aceste capete de cerere sunt admisibile şi relevă o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie.

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

11. Art. 41 din Convenţie prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă”.

12. Având în vedere documentele de la dosar şi în conformitate cu jurisprudenţa sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde sumele indicate în tabelul anexat.

13. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

    PENTRU ACESTE MOTIVE,

    În unanimitate,

    CURTEA:

1. decide să conexeze cererile;

2. declară cererile admisibile;

3. hotărăşte că în aceste cereri a avut loc o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie referitoare la durata excesivă a procesului penal;

4. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de 3 luni, sumele indicate în tabelul anexat, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul perioadei de neplată şi majorată cu trei puncte procentuale.

(…)