Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
827 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 131/RC/2020
NCPP: art. 275 alin. (2), art. 418 alin. (1), art. 438 alin. (1) pct. 12; NCP: art. 5, art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5, art. 367 alin. (1) si 3; L. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. a), L. nr. 39/2003: art. 7 alin. (1); VCP: art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 41 alin. (2), art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b)
Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept.
Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituţiilor penale sau procesual penale reţinute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei acestor instituţii, precum cauze de reducere a pedepsei, concursul de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.
Examinând recursul în casaţie, din perspectiva motivului de recurs în casaţie privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.
Critica apărării, în sensul că pedeapsa aplicată în apel este nelegală, întrucât s-au încălcat dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., respectiv a principiului non reformatio in pejus, nu este întemeiată.
În cauză, prin sentinţa primei instanţe, inculpatul A. a fost condamnat, la următoarele pedepse principale:
– de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat” prev. de art. 367 alin. (1) si 3 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.,
– de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală în formă continuată” prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.,
– de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală în formă continuată” prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.,
– de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „spălare de bani în formă continuată” prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adăugă un spor de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
Prin decizia instanţei de apel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., în infracţiunile de „constituire grup infracţional organizat”, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „evaziune fiscală în formă continuată” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, „evaziune fiscală în formă continuată” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi „spălare de bani în formă continuată” prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, fiecare cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen.
A fost condamnat inculpatul A., la pedepsele principale de: 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de „evaziune fiscală în formă continuată” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 şi 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de „evaziune fiscală în formă continuată” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen. din 1968.
Constatându-se că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 418 alin. (2) C. proc. pen., în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.
Din interpretarea textului de lege, rezultă că, în apelul declarat de procuror în defavoarea unei părţi, instanţa de apel poate agrava situaţia acesteia, iar, în cauză, în contextul exercitării acestei căi de atac şi de către procuror, situaţia recurentului inculpat nu a fost agravată, ci modificată, în baza efectului devolutiv al apelului declarat de parchet şi prin reţinerea legii anterioare ca lege penală mai favorabilă inculpatului.
În concret, în raport de cuantumul pedepsei închisorii, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de apel, ca urmare a reţinerii legii penale anterioare – C. pen. din 1968, ca lege penală mai favorabilă şi schimbarea încadrării juridice dată faptelor de instanţa de fond, este mai mică decât cea de 4 ani şi 8 luni închisoare, aplicată de prima instanţă.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M.Of. 757/12.11.2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Or, aplicarea acestor dispoziţii legale de către instanţa de apel a avut loc în baza operaţiunii de apreciere a legii penale mai favorabile, iar nu ca urmare a nesocotirii principiului neagravării în propria cale de atac.
Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968 pe o durată de 3 (trei) ani este legală şi se încadrează în limitele minimului şi maximului pedepsei prevăzute de textul de lege (conform art. 9 alin .1 lit. a), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, infracţiunea de evaziune fiscală se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit alineatului al doilea, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani).
Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2014.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
