Constituirea unui grup infracţional organizat și evaziune fiscală în formă continuată. Recurs respins ca nefondat (NCP, NCPP, VCP, L. nr. 39/2003)

5 aug. 2020
Vizualizari: 1194
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 131/RC/2020

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 418 alin. (1), art. 438 alin. (1) pct. 12; NCP: art. 5, art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5, art. 367 alin. (1) si 3; L. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. a),  L. nr. 39/2003: art. 7 alin. (1); VCP: art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 41 alin. (2), art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b)

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauze de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

Examinând recursul în casație, din perspectiva motivului de recurs în casație privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Critica apărării, în sensul că pedeapsa aplicată în apel este nelegală, întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., respectiv a principiului non reformatio in pejus, nu este întemeiată.

În cauză, prin sentința primei instanțe, inculpatul A. a fost condamnat, la următoarele pedepse principale:

– de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „constituire a unui grup infracțional organizat” prev. de art. 367 alin. (1) si 3 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 din C. pen.,

– de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală în formă continuată” prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.,

– de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală în formă continuată” prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.,

– de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „spălare de bani în formă continuată” prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adăugă un spor de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare.

Prin decizia instanței de apel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., în infracțiunile de „constituire grup infracțional organizat”, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „evaziune fiscală în formă continuată” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, „evaziune fiscală în formă continuată” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și „spălare de bani în formă continuată” prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, fiecare cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., la pedepsele principale de: 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de „evaziune fiscală în formă continuată” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 și 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de „evaziune fiscală în formă continuată” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 C. pen. din 1968.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Constatându-se că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Potrivit dispozițiilor art. 418 alin. (2) C. proc. pen., în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Din interpretarea textului de lege, rezultă că, în apelul declarat de procuror în defavoarea unei părți, instanța de apel poate agrava situația acesteia, iar, în cauză, în contextul exercitării acestei căi de atac și de către procuror, situația recurentului inculpat nu a fost agravată, ci modificată, în baza efectului devolutiv al apelului declarat de parchet și prin reținerea legii anterioare ca lege penală mai favorabilă inculpatului.

În concret, în raport de cuantumul pedepsei închisorii, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare aplicată de instanța de apel, ca urmare a reținerii legii penale anterioare – C. pen. din 1968, ca lege penală mai favorabilă și schimbarea încadrării juridice dată faptelor de instanța de fond, este mai mică decât cea de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată de prima instanță.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M.Of. 757/12.11.2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Or, aplicarea acestor dispoziții legale de către instanța de apel a avut loc în baza operațiunii de apreciere a legii penale mai favorabile, iar nu ca urmare a nesocotirii principiului neagravării în propria cale de atac.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968 pe o durată de 3 (trei) ani este legală și se încadrează în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege (conform art. 9 alin .1 lit. a), lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, infracțiunea de evaziune fiscală se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit alineatului al doilea, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani).

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Constituirea unui grup infracțional organizat și evaziune fiscală în formă continuată. Recurs respins ca nefondat (NCP, NCPP, VCP, L. nr. 39/2003) was last modified: august 4th, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.