Conflict negativ de competență în litigiile salariale ale personalului din sistemul judiciar. Interpretarea restrictivă a normei privind excluderea instanței de la locul de muncă al reclamantului

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Suceava – secţia I Civilă şi Tribunalul Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava – secţia I Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că în cauză conflictul priveşte competenţa teritorială de soluţionare a litigiului.

Cauza în care s-a ivit conflictul de competenţă constituie un litigiu de muncă, reclamanţii vizând pe calea demersului judiciar obţinerea unor drepturi băneşti derivate din raporturile de serviciu.

Raportat la data cererii introductive, Înalta Curte constată că dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 a dialogul social.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul iar conform art. 216 din acelaşi act normativ, dispoziţiile referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte posibila incidenţă în cauză a art. 127 C. proc. civ., a cărui raţiune este asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, Înalta Curte reţine că reclamanţii îndeplinesc funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava iar cererea introductivă a fost adresată Tribunalului Suceava, având în vedere că reclamanţii îşi au locul de muncă în circumscripţia acestei instanţe.

Or, raportat la aceste date factuale, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cererea reclamanţilor nefiind de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul în care îşi desfăşoară activitatea sau a uneia inferioare.

Dimpotrivă, în cauză, acţiunea în obţinerea drepturilor salariale invocate intră în competenţa de judecată a unei instanţe superioare, mai mare în grad decât instanţa pe lângă care funcţionează parchetul din care fac parte reclamanţii.

Tot astfel, Înalta Curte reţine că în cauză nu este aplicabil nici textul art. 127 alin. (2)^1 C. proc. civ., întrucât acesta are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât or, în pricina în care s-a ivit conflictul calitatea de pârâţi o deţin parchete de pe lângă instanţe.

Ca atare, art. 127 alin. (2)^1 C. proc. civ. nu se aplică prin asemănare şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.

Este de subliniat astfel că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., privind competenţa facultativă, sunt norme juridice de excepţie, motiv pentru care sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie ori aplicate altor cazuri decât cele prevăzute expres de lege.

Prin urmare, judecarea cauzei de către instanţa sesizată pe calea cererii introductive nu este de natură sa afecteze aparenţa de imparţialitate obiectivă a acestei instanţe, fiind asigurată garanţia instituţională a dreptului la un proces echitabil.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secţia I Civilă, căruia i se va trimite dosarul spre judecare.

Sursa informației: www.scj.ro.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II