Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
100 views
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi Tribunalul Prahova, secţia I civilă.
Obiectul demersului judiciar care a determinat declanşarea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea reclamanţilor A., B. şi C. prin care au solicitat instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să interzică pentru viitor pârâţilor să publice sau să transmită, direct sau indirect, sub orice formă, prin orice fel de mijloace, orice referiri la reclamanţi, în mijloacele de presă scrisă sau electronică, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond.
În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod distinct competenţa teritorială de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială, apreciind diferit cu privire la aplicarea sau nu a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. şi a Deciziei nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin interpretarea diferită a sintagmei „îşi desfăşoară efectiv activitatea”.
Astfel, pe de o parte, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., care prevăd obligativitatea sesizării uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanta A., nefiind incidente dezlegările date prin Decizia nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, întrucât nu se referă la ipoteza în care judecătorul este detaşat.
Pe de altă parte, Tribunalul Prahova a apreciat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. trebuie să primească o interpretare restrictivă în ceea ce priveşte sintagma „cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea”, astfel că regula de competenţă nu priveşte şi ipoteza judecătorului detaşat, întrucât acesta nu îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei.
Cât priveşte competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială, aceasta se determină potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora „Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului”.
În ceea ce priveşte fondul dreptului, Înalta Curte constată că, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este înregistrat dosarul nr. x/2024, având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală, cu termen acordat la 27 noiembrie 2024.
În cazul concret dedus judecăţii, Înalta Curte reţine însă că reclamanta A. are calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, instanţa superioară în grad instanţei învestite cu soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială.
Cu privire la această chestiune, Înalta Curte reţine următoarele:
Este real şi de necontestat că în ipoteza în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, are obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial Nr. 461 din 22 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi, în consecinţă, a stabilit că sintagma „instanţa la care îşi desfăşoară activitatea din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă (…)”.
Prin urmare, dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu pot fi aplicate decât strict şi limitativ, având în vedere caracterul special al normei care face trimitere în mod expres la instanţa la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.
Prin urmare, situaţia premisă vizată de norma legală anterior menţionată este aceea ca reclamantul să aibă calitatea de judecător şi să îşi desfăşoare activitatea efectiv la instanţa învestită să soluţioneze cauza, la momentul sesizării instanţei, prin urmare în raport de acest moment urmând a se analiza incidenţa art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.
În cauză se constată că, prin Hotărârea nr. 1202 din 21 octombrie 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, reclamanta A., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, a fost detaşată la Consiliul Superior al Magistraturii pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 1 noiembrie 2021.
Drept urmare, la 21 mai 2024, când reclamanţii s-au adresat instanţei cu cererea de chemare în judecată pendinte, reclamanta A. era detaşată la Consiliul Superior al Magistraturii, şi este în continuare, până la 1 noiembrie 2024, şi, deci, nu îşi desfăşoară activitatea efectiv la instanţa superioară celei învestite cu soluţionarea cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând ca, în temeiul art. 135 C. proc. civ., să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Sursa informației: www.scj.ro.
