Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
159 views
La termenul de la 17 octombrie 2019, în şedinţă publică, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul A., pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ. 1865.
Prin exercitarea recursului se urmăreşte realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, care este devolutivă, în recurs, părţile sunt obligate a-şi conforma conduita procesuală la dispoziţiile anterior invocate.
Instanţa de recurs nu poate verifica modul în care instanţele de fond au analizat şi apreciat probatoriile administrate, cu consecinţa statuării cu privire la săvârşirea de către acestea a unei greşeli de fapt, întrucât o astfel de verificare era permisă numai în cadrul motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă au fost abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Potrivit art. 302^1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Prin exercitarea recursului se urmăreşte realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs părţile sunt obligate a-şi conforma conduita procesuală dispoziţiilor imperative anterior invocate.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. ori susceptibile de o astfel de încadrare juridică, întrucât în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.
Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În cauza dedusă judecăţii, deşi recurentul a indicat prin memoriul de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.
Astfel, dezvoltarea criticilor formulate nu permite încadrarea recursului în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care vizează nemotivarea hotărârii sau faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi nici în cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care reglementează pronunţarea acesteia cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Aceasta deoarece, nemulţumirea exprimată de recurent vizează exclusiv greşita stabilire de către instanţă a situaţiei de fapt, raportat la probele administrate.
În cuprinsul memoriului de recurs cu care a învestit Înalta Curte, nu se găseşte nicio critică concretă privind faptul că hotărârea ar fi nemotivată, ar cuprinde motive contradictorii sau total străine de natura cauzei, după cum nu se critică şi nu se arată în concret cum ar fi realizat instanţa de apel (în rejudecare după casare) aplicarea greşită a legii, recurentul neindicând care principii sau norme de drept substanţial ar fi fost greşit aplicate în cauză.
Dimpotrivă, ceea ce critică recurentul se referă la modul de interpretare a probelor de către instanţa de apel – înscrisuri şi depoziţii ale martorilor, a înlăturării unor probe şi a coroborării acestora, motive care tind la restabilirea situaţiei de fapt, prin reaprecierea probelor.
Recurentul a invocat încălcarea de către instanţa de apel a art. 10 din Convenţia Europeană Drepturilor Omului, însă nu a arătat, concret, în ce constă această încălcare, susţinerile sale vizând, de asemenea, modul de interpretare a probelor administrate.
Solicitarea recurentului de a se constata, ca şi în cazul pârâtului C., că beneficiază de protecţia art. 10 din Convenţia Europeană Drepturilor Omului, prin prisma faptului că afirmaţiile sale provin de la o sursă autorizată, ignoră faptul că această problemă a fost tranşată în decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual, în sensul că pârâtul B. nu este ziarist, nefiind necesară în privinţa sa jurisprudenţa CEDO cu referire la specificitatea activităţii presei.
Ca atare, reţinând că în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel şi constatând că memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.
Pe cale de consecinţă, reţinând că recursul nu este motivat conform cazurilor prevăzute în art. 304 C. proc. civ. şi nici nu există motive care să poată fi examinate şi din oficiu, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 302^1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) din acelaşi cod.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul pârât B. va fi obligat să plătească intimatului reclamant A. suma de 8.478,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Sursa informației: www.scj.ro.
