Competenţa de soluţionare a cererii privind contestaţia la executare. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPP, NCP)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 279/2020

NCPP: art. 50, art. 51, art. 597 alin. (1), art. 598; NCP: art. 39, art. 40, art. 585

Persoana privată de libertate A. se află în executarea unei pedepse de 3 ani şi 3 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 168/25.01.2019 a Judecătoriei Medgidia, fiind emis de Judecătoria Medgidia mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 185 din 20.09.2019.

La data formulării cererii, potrivit relaţiilor comunicate, petentul condamnat figura încarcerat în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

Instanţa a reţinut că potrivit disp. alin. (2) din art. 598 din C. proc. pen. „În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6 iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută”.

Potrivit normei procedurale evocate, în cazul reglementat de lit. c), care se referă la ivirea vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, contestaţia la executare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea şi faţă de acest aspect s-a apreciat că, competenţa instituită nu este una alternativă, ci determinată de motivul invocat prin contestaţia la executare.

Aşadar, pentru ipoteza contestatorului încarcerat, raportat la motivele invocate de către petentul-condamnat, atât în cererea introductivă, cât şi în declaraţia dată în faţa instanţei, s-a apreciat că, competenţa de a se pronunţa asupra contestaţiei la executare revine exclusiv instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, fiind vorba în cauză de Judecătoria Medgidia.

Dosarul a fost trimis spre competenţă soluţionare la Judecătoria Medgidia.

Prin sentinţa penală nr. 1323 din 17.06.2020, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Medgidia şi în baza art. 598 alin. (2) rap. la art. 597 alin. (1) şi (6), şi art. 50 din C. proc. pen. şi Decizia nr. 15/17.08.2018 a Î.C.C.J. – complet RIL, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executarea pedepsei, formulată de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu – Severin şi constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în baza art. 51 din C. proc. pen., a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut că, din punct de vedere al finalităţii prezentului demers procesual, petentul solicită contopirea pedepselor ce fac obiectul mandatelor de executare nr. 3988/08.10.2013 (sentinţă penală nr. 3099/18.12.2012 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală nr. 833/07.10.2013 a Curţii de Apel Constanţa – 8 luni închisoare, a cărei executare a început la data de 16.10.2013 şi din care a fost liberat condiţionat la data de 17.03.2015) şi nr. 185/20.09.2019 (sentinţa penală nr. 168/25.01.2019 pronunţată de Judecătoria Medgidia definitivă prin decizia penală nr. 751/P/20.09.2020 a Curţii de Apel Constanţa – 3 ani şi 3 luni închisoare – copie cazier judiciar – filele x), cu consecinţa deducerii perioadei executate în baza primului mandat, petentul a invocat ca premisă pentru contopire, s-a invocat existenţa concursului de infracţiuni.

S-a menţionat că, potrivit art. 40 din C. pen. „(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39. (2). Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă. (3) Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente”.

Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale, rezultând că în situaţia de faţă (infracţiuni concurente, judecate în mod separat) operaţiunea de deducere este subsecventă celei de contopire.

Drept urmare, s-a apreciat că, competenţa de soluţionare se raportează la competenţa de soluţionare a incidentului prioritar – concursul de infracţiuni.

De asemenea, prin Decizia nr. 15/17.09.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Complet R.I.L. a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

S-a constatat că la data formulării cererii, petentul condamnat figura încarcerat în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

Totodată, instanţa a reţinut că în aplicarea statuărilor obligatorii amintite anterior şi având în vedere că ultima hotărâre a fost pronunţată de Judecătoria Medgidia, iar instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere este Judecătoria Drobeta Turnu – Severin (la momentul formulării cererii), acesteia din urmă îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

III. Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

În acest sens, se constată, astfel, cum în mod corect a stabilit şi Judecătoria Medgidia că prezenta contestaţie formulată de contestatorul A. este întemeiată pe dispoziţiile art. 585 din C. proc. pen., întrucât din conţinutul motivelor invocate de către petent rezultă că acesta solicită contopirea şi deducerea perioadei executate.

Totodată, se constată că acesta a formulat respectiva cerere la data la care era deţinut în vederea executării pedepsei în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, acesta fiind ulterior transferat la Penitenciarul Poarta Albă.

Potrivit dispoziţiilor art. 585 din C. proc. pen., „(1) Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni;… (2) Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.’’

Cum din actele şi lucrările dosarului rezultă fără dubiu că la momentul formulării contestaţiei prin care solicită contopirea şi deducerea perioadei executate petentul se afla în executarea unei hotărâri definitive, fiind încarcerat la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, loc de deţinere ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, competenţa de soluţionare aparţine acesteia.

Totodată, prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii de la Î.C.C.J. s-a stabilit că „Instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate”.

Astfel, în cuprinsul deciziei mai sus menţionată, se stabileşte criteriul locului de deţinere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii, ca loc de deţinere pe baza căruia se determină instanţa competentă. Prin urmare, transferarea persoanei condamnate ulterior datei formulării cererii într-un alt penitenciar nu are aptitudinea de a modifica instanţa competentă şi nu poate avea ca efect declinarea competenţei.

În acest context, întrucât la data formulării cererii persoana privată de libertate A. era deţinută în vederea executării, în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, nu prezintă relevanţă pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei faptul că, ulterior, acesta a fost transferat pentru executarea pedepsei la Penitenciarul Poarta Albă, întrucât ceea ce interesează pentru stabilirea competenţei este locul de detenţie de la data formulării cererii şi nu locurile de deţinere ulterioare.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a cererii privind contestaţia la executare, revine instanţei de executare corespunzătoare în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere de la data formulării cererii.

Înalta Curte reţine că la data formulării cererii, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, astfel că instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.