Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
453 views
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., „Necompetenţa este de ordine publică sau privată”. Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetenţa este de ordine publică: (pct. 1) „în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; (pct. 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura”.
Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., „În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată”.
Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor este o acţiune în anularea unui contract de mandat încheiat între reclamanta A. şi C. S.R.L..
Înalta Curte reţine că, în materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.
Potrivit art. VIII pct. 6 din contractul de mandat pentru urmărirea obţinerii de despăgubiri nr. x din 15 iunie 2018, a cărei anulare se solicită, instanţa competentă să soluţioneze litigiile apărute în urma nerespectării prevederilor acestuia este instanţa competentă material şi teritorial de la sediul CEDE.
Însă, în raport de finalitatea urmărită de către ambele părţi, prin semnarea acestui contract, respectiv valorificarea unor drepturi personale, precum şi scopul urmărit de către reclamantă, prin formularea cererii introductive de instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus enunţate, în ceea ce priveşte competenţa, Înalta Curte reţine că aceasta este o competenţă teritorială relativă, de ordine privată.
Conform art. 130 alin. (3) din actul normativ mai sus menţionat, „Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii”.
Din interpretarea textului legal mai sus enunţat rezultă că, în cazul necompetenţei de ordine privată, instanţa nu poate să ridice din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, ci aceasta se invocă de pârât, în condiţiile mai sus arătate.
Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâta C. S.R.L. nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi prin întâmpinare, ci doar excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Astfel, din interpretarea prevederilor art. 130 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea, prin întâmpinare a excepţiei de necompetenţă de către pârâtă, are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Sursa informației: www.scj.ro.
