540 views
|
Decizia ÎCCJ |
Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articolul | Sumar |
| Decizia ÎCCJ nr. 7/2021
(M. Of. nr. 590 din 11 iunie 2021) |
Complet RIL | Legea nr. 46/2008 – Codul silvic |
Art. 120 alin. (5) |
Personalul silvic la care fac referire aceste dispoziţii beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absenţa elaborării normelor, regulamentelor, instrucţiunilor şi ghidurilor de bune practici, conform prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeaşi lege. |
În M. Of. nr. 590 din 11 iunie 2021 s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 7/2021 prin care s-a dezbătut sesizarea referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, Înalta Curte a stabilit că personalul silvic la care fac referire aceste dispoziţii beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absenţa elaborării normelor, regulamentelor, instrucţiunilor şi ghidurilor de bune practici, conform prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeaşi lege.
Obiectul recursului în interesul legii
Art. 120 alin. (5):
„(5) Personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice de regim, al structurilor silvice de rang superior, al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva şi al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea» beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.”
Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 7/2021
Prin Decizia nr. 7/2021, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia și, în consecință, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, personalul silvic la care fac referire aceste dispoziţii beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absenţa elaborării normelor, regulamentelor, instrucţiunilor şi ghidurilor de bune practici, conform prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeaşi lege.
