Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
267 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 264/2020
NCPP: art. 598; NCP: art. 205 alin. (1), art. 233, 234 alin. (1) lit. c), d) şi f); L. nr. 302/2004: art. 144 alin. (1)
Prealabil analizării motivelor invocate de către contestatorul inculpat, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea limitelor şi specificul contestaţiei la executare, astfel cum este reglementată de art. 598 C. proc. pen., norme care statuează că aceasta reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive şi nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuţie a situaţiei de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate:
„contestaţia împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei”.
În speţă, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 37 Hv 43/17z, pronunţată la data de 07.08.2017 de Tribunalul Landului Linz, rămasă definitivă la data de 30.01.2018, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi lipsire de libertate, prev. de art. 142 alin. (1) şi art. 99 alin. (1) din C. pen. austriac, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. (1) lit. c), d) şi f) şi lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen.. Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 6 ani închisoare, menţionate anterior, într-un penitenciar din România şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 29.12.2016 la zi.
Contestatorul A. a solicitat recunoaşterea perioadelor de detenţie în care a lucrat efectiv şi pentru care conform dispoziţiilor legale poate primi zile câştig, perioada vizată fiind 07 iunie – 31 iulie 2018 şi 01 august 2018 – 29 ianuarie 2019.
În raport de motivele contestaţiei formulate, precum şi de actele existente la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine incidenţa Deciziei nr. 15 din 22 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în aplicarea art. 17 din Decizia – Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia: După transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.
Pentru considerente expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 20 din data de 27 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Sursa informației: www.scj.ro.
