Analiza criticilor de nelegalitate. Recurs respins ca nefondat (NCPC, NCC, VCPC, L. nr. 351/2004, L. nr. 123/2012, L. nr. 13/2007)

2 iul. 2020
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 223

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2292/2019

NCPC: art. 304; L. nr. 351/2004: art. 86, art. 90; L. nr. 123/2012: art. 12 alin. (2), (3), (5), (6), (8), (10) și (11), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (3), art. 30 alin. (4), art. 44 alin. (4), art. 113; NCC: art. 6 alin. (2), art. 602 – 625; L. nr. 71/2011: art. 5 alin. (2); L. nr. 13/2007: art. 16 alin. (2), (3), (5), (6), (7), (9), (10), art. 19 alin. (3), art. 20 alin. (3), art. 35 alin. (3), art. 41 alin. (4); VCPC: art. 312 alin. (1)

În prealabil, trebuie arătat că Înalta Curte este învestită cu analiza criticilor de nelegalitate, relativ la hotărârea instanței de apel, doar în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor, deoarece capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea conductei magistrale de gaze naturale, C., de pe terenul proprietatea reclamantei a intrat în puterea lucrului judecat.

1. Criticile privind constatarea greșită a naturii juridice a terenului intravilan în suprafață de 981 m.p., nu pot fi reținute.

Sub un prim aspect, recurenta-reclamantă se referă la probatoriile administrate în cauză, situație care nu poate fi admisă în calea de atac, extraordinară, a recursului, deoarece pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Sub un alt aspect, dacă recurenta-reclamantă ar fi considerat că nu a cunoscut faptul că terenul era grevat de o servitute, respectiv că era subtraversat de o conductă de gaze, aceasta ar fi trebuit să se adreseze vânzătorului terenului respectiv, iar nu intimatei-pârâte.

Contrar susținerilor reclamantei-pârâte, terenul respectiv, care este subtraversat de conducta de gaze, are destinația de teren agricol și chiar dacă acestuia i se poate schimba destinația în teren construibil, această schimbare nu se poate produce decât în condițiile legii, or, la data cumpărării acestui teren de recurenta-reclamantă, acesta era deja grevat de această sarcină, potrivit Ordinului nr. 1.220 din 7 noiembrie 2007 precum dispozițiilor art. 86 și art. 90 din Legea nr. 351/2004.

Este adevărat că prin faptul nepermiterii edificării construcției – hală pe terenul respectiv, recurentei-reclamante i s-a limitat dreptul de proprietate asupra terenului, însă această limitare este permisă atât de Constituția României cât și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, iar articolele din Legea nr. 351/2004, care prevăd drepturile de uz și de servitute legală asupra terenurilor nu au fost declarate neconstituționale, cum de altfel nu au fost declarate neconstituționale nici dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 123/2012, respectiv dispozițiile art. 113.

2. Hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept care reglementează chestiunea de drept dedusă judecății.

Nu este reală susținerea recurentei-reclamante în sensul că, în hotărârea de casare, Înalta Curte ar fi reținut că Legea nr. 123/2012 constituie actualul cadru legal al reglementării în acest domeniu, aceasta reținând, în realitate, că dacă instanța de apel a constatat că Legea nr. 123/2012 și Noul C. civ. constituie cadru legal al reglementării în acest domeniu, în acest context ar fi trebuit să analizeze și posibilitatea acordării de indemnizații și despăgubiri juste aferente exercitării dreptului de uz și de servitute de titularii de licențe sau autorizații, în favoarea proprietarilor de terenuri afectați de exercitarea acestor drepturi.

În realitate, în raportul juridic civil dintre părțile litigante sunt aplicabile dispozițiile legale sub imperiul cărora s-a născut acest raport juridic.

Acest aspect rezultă din mai multe dispoziții legale.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (2) din C. civ. (Legea nr. 287/2009), actele și fapte juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

De altfel, acest lucru rezultă chiar și din dispozițiile art. 6 alin. (5) și (6) din noul C. civ., invocate de recurentă, la alin. (5) prevăzându-se faptul că dispozițiile legii noi se aplică situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, la alin. (6) prevăzându-se unele excepții de la această regulă, dar care nu sunt incidente în speța de față, deoarece la data cumpărării terenului acesta era deja grevat de dreptul de uz și de servitute în favoarea intimatei-pârâte.

Pachet: Principiile procedurei judiciare

Pentru același motiv nu sunt incidente nici dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a C. civ., care reiau dispozițiile art. 6 alin. (6) din C. civ.

Chiar dacă recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011, dispozițiile din Legea nr. 123/2012 de abrogare a Legii nr. 351/2004 precum și dispozițiile art. 621 din Noul C. civ., acestea nu sunt aplicabile deoarece, potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 602 – 625 din C. civ. nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, or, în speța de față, situația juridică s-a născut sub imperiul Legii nr. 351/2004, care este aplicabilă speței.

3. De altfel această chestiune a fost lămurită prin Decizia nr. 27 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2019, care a statuat următoarele:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 16 alin. (2), (3), (5), (6), (7), (9), (10), art. 19 alin. (3), art. 20 alin. (3), art. 35 alin. (3) și art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. 12 alin. (2), (3), (5), (6), (8), (10) și (11), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (3), art. 30 alin. (4) și art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:

Titularii dreptului de proprietate privată afectați de capacitățile energetice pot pretinde indemnizații pentru lipsa de folosință numai în măsura în care capacitățile energetice au fost realizate după intrarea în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007; pentru capacitățile energetice realizate anterior, exercitarea de către titularii autorizațiilor de înființare și de către titularii licențelor a drepturilor de uz și de servitute se face cu titlu gratuit, potrivit dispozițiilor speciale în vigoare la data punerii lor în funcțiune.

Titularii dreptului de proprietate privată afectați de capacitățile energetice pot pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de titularii autorizațiilor de înființare și de titularii licențelor, în exercitarea drepturilor de uz și de servitute, indiferent de momentul realizării capacității energetice (anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007).

Dispozițiile art. 35 alin. (3) și art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv cele ale art. 30 alin. (4) și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 se opun ca titularii dreptului de proprietate privată afectați de rețelele electrice de transport ori de distribuție existente la data intrării în vigoare a legii să obțină indemnizare pentru lipsa de folosință de la titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se situează respectivele capacități energetice, întemeiată pe această cauză.

Chiar dacă această hotărâre nu a fost publicată în Monitorul Oficial, ea este obligatorie pentru instanțe și pentru părți, și chiar dacă nu se referă la Legea nr. 351/2004 ci la Legea nr. 13/2007, pentru identitate de rațiune este aplicabilă și pentru Legea nr. 351/2004, mai ales că se face referire și la dispozițiile Legii nr. 123/2012, cu atât mai mult cu cât în dispozitiv se prevede că pentru capacitățile energetice realizate anterior intrării în vigoare a noilor dispoziții legale, titularii dreptului de proprietate privată, afectați de aceste capacități, nu pot pretinde indemnizații pentru lipsa de folosință, exercitarea de către titularii licențelor a drepturilor de uz și de servitute, făcându-se cu titlu gratuit, potrivit dispozițiilor speciale în vigoare la data punerii lor în funcțiune.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Analiza criticilor de nelegalitate. Recurs respins ca nefondat (NCPC, NCC, VCPC, L. nr. 351/2004, L. nr. 123/2012, L. nr. 13/2007) was last modified: iulie 2nd, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter