Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
531 views
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Curţii de Apel Constanţa, pentru considerentele ce succed:
C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.
Dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. stipulează: „(1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată. (2) Necompetenţa este de ordine publică: 1. În cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. În cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. În cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată”.
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepţiei, „necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe”.
Referitor la verificarea competenţei, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. dispune:
„La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.
Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atâta timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă, din oficiu, sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti ulterior.
În acelaşi timp, se reţine că norma înscrisă în art. 130 şi 131 C. proc. civ. stabileşte termenul limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, respectiv „la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe”, singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop”.
În raport de aceste prevederi, Înalta Curte constată că primul termen la care părţile au fost citate în faţa curţii de apel a fost cel din 13 septembrie 2017. La termenul din 22 noiembrie 2017, instanţa a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie formulate în cauză, urmând a suspenda judecarea litigiului, prin încheierea din 13.12.2017, până la soluţionarea recursului exercitat împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibile a cererilor de intervenţie.
La data de 30.05.2018, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, ce a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 30 mai 2018, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 13.06.2018, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanţa.
Faţă de succesiunea actelor de procedură astfel efectuate şi având în vedere pronunţarea asupra cererilor de intervenţie, instanţa reţine că excepţia necompetenţei nu a fost invocată la primul termen de judecată cu părţile legal citate, ci abia la termenul din 30 mai 2018, când instanţa nu se mai putea dezînvesti, competenţa materială rămânând dobândită în favoarea curţii de apel.
Pentru toate aceste considerente, aplicând prevederile art. 130 şi 131 C. proc. civ. la circumstanţele speţei, se constată că revine Curţii de Apel Constanţa competenţa de soluţionare a litigiului.
Sursa informației: www.scj.ro.
