Instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals. Dispunerea soluției de achitare, înlăturarea obligării inculpatei la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare

13 iul. 2022
3.643 views
  • NCP: art. 320
  • NCP: art. 35 alin. (1)
  • NCP: art. 38 alin. (1)
  • NCP: art. 39 alin. (1) lit. b)
  • NCP: art. 47
  • NCP: art. 91
  • NCP: art. 92
  • NCP: art. 93 alin. (1)
  • NCP: art. 96
  • NCPP: art. 276 alin. (1) şi (4)
  • NCPP: art. 404 alin. (2)
  • NCPP: art. 421 pct. 2 lit. b)

În temeiul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei A. prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din infracțiunile de:

– fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen.,

– uz de fals, prev. și ped. de art. 323 C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen.,

– instigare la abuz în serviciu, prev. și ped. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 38 alin. (1), (2) C. pen.

în infracțiunile de:

– fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare,

– uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C. pen. din 1969 cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare și

– instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (în redactarea anterioară datei de 31.01.2014) rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 248^1 C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare, fiecare cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 306/A din 22 noiembrie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate exigențele prevăzute de art. 91 C. pen. pentru a putea fi dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, inclusiv cea prev. de alin. (3) lit. c). În condițiile în care actele au fost falsificate pentru a fi înmânate părții civile în scopul împiedicării unui demers civil, comiterea lor fiind mult anterioară începerii urmăririi penale în cauză (rezoluția din 30 mai 2013), instanța de apel apreciază că acestea nu se circumscriu unor acte de zădărnicire a aflării adevărului care să facă inoperabile dispozițiile art. 91 C. pen.

Ca atare, conform dispozițiilor art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica inculpatului H. pedeapsa cea mai grea stabilită de instanța de fond, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 320 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., la care adaugă un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, de 3 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de de 3 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen., respectiv 1 (una) lună închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul H. va trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune Iași, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul H. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune, dintre următoarele: Consiliul Local Iași, Direcția de Asistență Comunitară sau Consiliul Local Iași, Serviciul resurse umane, sediul administrativ.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen., va pune în vedere inculpatului H. consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite, ale neîndeplinirii integrale a obligațiilor civile și ale săvârșirii de noi infracțiuni, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 96 C. pen.

VII. Asupra apelului declarat de partea civilă J.

Apelul părții civile a vizat atât latura penală cât și cea civilă. Sub aspectul laturii penale, criticile vizând individualizarea pedepselor aplicate inculpaților față de care, în apel, s-a dispus o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție, au rămas în mod evident fără obiect. Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului H., criticile părții civile au fost analizate odată cu motivul de apel al inculpatului vizând solicitarea de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă, printr-un prim motiv de apel se critica neacordarea integrală a sumei de 150.000 euro, susținându-se că acesta a reprezentat prețul vânzării, și nu suma de 125.000 euro, astfel cum a stabilit Curtea de apel Iași.

Înalta Curte, în concordanță cu cele statuate de către prima instanță, constată că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că prețul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.11.2008 între inculpați și partea civilă J. ar fi fost altul decât cel care rezultă din cuprinsul contractului autentificat de inculpata D., respectiv de 125.000 euro. Deși în antecontractului de vânzare-cumpărare este menționat ca preț al vânzării suma de 150.000 RON, la data încheierii contractului, respectiv 28.11.2008, prin înscris autentic, partea civilă a declarat că primit înapoi avansul plătit la 15.09.2008, de 25.000 de euro. Instanța de apel constată că declarațiile părții civile cu privire la prețul real al contractului sunt singulare în ansamblul probator, fiind insuficiente pentru a dovedi că, în fapt, a achitat un preț superior celui menționat în actul de vânzare-cumpărare.

Cea de-a doua critică vizează neacordarea în integralitate a daunelor materiale solicitate. Astfel, apărarea a susținut că partea civilă a investit în terenul achiziționat de la inculpații H. și K. și că a fost în imposibilitate de a dovedi cuantumul acestor cheltuieli, întrucât nu și-a permis achitarea onorariului provizoriu de 30.000 RON, solicitat pentru efectuarea expertizei încuviințate de prima instanță și la care, ulterior, a renunțat pentru acest motiv, fiind practic sancționat de instanță pentru că nu a continuat aceste demersuri. S-a arătat că din celelalte probe administrate în cauză, declarațiile martorilor și ofertele depuse de la societăți specializate, rezultă cuantumul cheltuielilor de nivelare a terenului, precum și starea acestuia la data achiziționării sale. S-a solicitat acordarea sumei de 110.000 euro, reprezentând contravaloarea demersurilor făcute în vederea întocmirii proiectului de construire depozit materiale de construcții, contravaloarea lucrărilor de terasare, contravaloarea taxelor notariale aferente contractului de vânzare-cumpărare.

Înalta Curte reține că instanța de fond s-a raportat în mod corect doar la lucrările efectuate de către partea civilă până la data de 29.04.2009, când aceasta a aflat despre situația juridică reală a terenului cumpărat iar Primăria Comunei Dumești prin Adresa nr. x/29.04.2009 i-a comunicat că a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași cu privire la modificarea amplasamentului terenului și că cererea sa de introducere în intravilan a terenului cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2008 a fost respinsă. Practic, de la această dată a încetat calitatea sa de constructor de bună credință fiind avizat asupra posibilei evicțiuni, cheltuielile efectuate au fost asumate ca și risc propriu, în condițiile în care a fost avertizată în scris, în mod repetat, asupra necesității sistării oricăror lucrări.

Curtea, în raport de probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a acordat daune materiale în cuantum de a 56.700 de RON, echivalentul sumei 15.000 de euro, pentru compensarea cheltuielilor efectuate de partea civilă în perioada 28.11.2008 – 30.03.2009, pentru plata taxelor notariale și impozitelor aferente contractului din 28.11.2008 și antecontractului din 15.09.2008, cheltuielilor de obținere a avizelor și documentelor necesare administrării bunului cumpărat până la data la care, fiind avizat că dreptul său de proprietate este discutabil juridic, în mod rezonabil, partea civilă trebuia să sisteze orice lucrări și orice cheltuieli și să se adreseze organelor judiciare.

Valoarea totală de 56.700 de RON a inclus sumele de 5.692,96 RON și 535 RON taxe notariale aferente contractului și antecontractului, taxa de întabulare în cuantum de 723 de RON, suma de 3.617 RON, impozit la încheierea contractului, taxele plătite Companiilor III. și S.C. JJJ. precum și cuantumul cheltuielilor pentru proiectele necesare amenajării terenului și folosirii acestuia în conformitate cu scopul propus și lucrările efectuate pe teren până la 30.03.2009, evaluate de instanță. Ca atare, Înalta Curte constată că pentru cheltuielile de proiectare și lucrările de amenajare a terenului, instanța de fond a acordat părții civile suma de aproximativ 12.000 de euro, chiar dacă în cauză nu s-a efectuat expertiza prin care să se dovedească cuantumul acestor cheltuieli.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Instanța de apel apreciază că nu se impune majorarea acestei sume, în condițiile în care nu au fost administrate probe suplimentare, iar declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe nu oferă elemente certe cu privire la numărul camioanelor care au adus pământ sau costul lucrărilor. Înscrisurile emise de partea civilă, potrivit specializării sale, nu pot fundamenta probator solicitarea sa de despăgubiri, Înalta Curte reținând că acesta nu a depus niciun fel de acte, chitanțe, facturi din care să rezulte plățile efectuate cu prilejul nivelării terenului.

Nici cererea de majorare a daunelor morale, nu este întemeiată. Suma solicitată de partea civilă, de 500.000 euro, este în mod evident exagerată, valoarea stabilită de instanța de fond, de 40.000 euro, în echivalent în RON, fiind, și în opinia Înaltei Curți, suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral constând în trauma suferită ca urmare săvârșirii infracțiunii și toate celelalte consecințe pe plan psihic generate de năruirea proiectelor sale și de procedurile judiciare desfășurate pe o perioadă foarte îndelungată.

Apelul părții civile este întemeiat sub aspectul următoarei critici, referitoare la data de la care s-a stabilit că urmează să curgă dobânzile aferente sumelor stabilite cu titlu de prejudiciu material. Astfel, partea civilă a solicitat acordarea dobânzii de la data constituirii de parte civilă în cauză, iar instanța de fond s-a raportat la data la care acesta a fost audiată de către procuror, respectiv 26 martie 2014.

Înalta Curte reține că, în materia răspunderii civile delictuale debitorul este de drept în întârziere, astfel că obligația de reparare a prejudiciului a prejudiciului material există de la data săvârșirii faptei ilicite, dată de la care curge și dobânda legală. Un alt principiu care guvernează acțiunea civilă este cel al disponibilității, astfel că, în ipoteza în care partea civilă a solicitat ca dobânda să curgă de la o altă dată, instanța trebuie să se raporteze la aceasta, chiar dacă ea este ulterioară datei comiterii faptei ilicite.

În apel, criticându-se soluția primei instanțe, s-a solicitat ca dobânda legală să curgă de la data formulării pretențiilor, moment la care s-a raportat și prima instanță. Însă, în cauză, persoana vătămată J. nu a formulat cererea de acordare de despăgubiri pentru prima dată cu ocazia ascultării sale de către procuror, după extinderea procesului penal sub aspectul săvârșirii de către inculpați a infracțiunii de înșelăciune, astfel cum a stabilit Curtea de apel Iași, ci mult anterior. După cum rezultă din actele dosarului de urmărire penal, la data de 07.09.2009, J. a formulat plângere penală împotriva inculpaților, iar în cadrul acesteia a solicitat despăgubiri în cuantum de 300.000 euro.

Ca atare, în raport de poziția procesuală a părții civile, 07.09.2009 este data de la care dobânda legală trebuia să curgă, astfel că, sub acest aspect apelul este întemeiat. Înalta Curte urmează să modifice data de la care se datorează dobânda legală aferentă sumelor de 472.425 RON și de 56.700 de RON, acordate părții civile J. cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale, în sensul că aceasta este data de 07.09.2009.

În ceea ce privește momentul de la care curge dobânda legală în cazul daunelor morale, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond s-a raportat la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta fiind data la care această creanță devine certă, lichidă și exigibilă, astfel că nu se impune reformarea hotărârii sub acest aspect.

În fine, prin ultimul motiv de apel, partea civilă invocă o eroare de calcul făcută de prima instanță. Astfel, menținând măsurile asigurătorii dispuse în cauză, pentru a stabili suma până la concurența căreia se indisponibilizează bunurile mobile și imobile ale inculpaților, Curtea, deși a precizat toate sumele acordate cu titlu de despăgubiri în cauză, respectiv 472.425 RON, 56.700 RON și 186.200 RON, în final le-a adunat, menționând cuantumul rezultat de 668.625 (sumă trecută în paranteză). În mod evident rezultatul este unul eronat, cel corect fiind 715.325 RON. Înalta Curte apreciază însă că nu este necesar ca și sub acest aspect hotărârea să fie modificată, având în vedere că din dispozitiv rezultă cu claritate sumele la care inculpații au fost obligați cu titlu de despăgubiri, aceleași sume fiind menționate și în paragraful privind menținerea sechestrului asigurător, astfel că, evidenta eroare materială (și nu de judecată) referitoare la rezultatul adunării acestor sume poate fi corectată în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., dacă va exista un interes sub acest aspect.

Tot în ceea ce o privește pe partea civilă, dar cu consecințe și pentru inculpații H., K., B. și A. este de menționat faptul că, având în vedere soluția de achitare ce urmează a fi dispusă față de inculpata D., prin înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile, va fi înlăturată și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către aceeași parte, cu consecința directă a majorării sumei ce urmează a fi suportată de fiecare dintre ceilalți inculpați, de la 1059,1 RON fiecare, la 1323,87 RON.

În raporta de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, partea civilă J. și inculpații D., H. și K. împotriva Sentinței penale nr. 14 din 05 aprilie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa, în parte, hotărârea apelată, și rejudecând, va proceda conform celor anterior arătate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Având în vedere cererea formulată de partea civilă și înscrisurile depuse de aceasta la dosar prin care a dovedit cuantumul cheltuielilor generate de soluționarea prezentei căi de atac (cheltuieli vizând plata onorariului avocațial și cele ocazionate de deplasarea la termenele de judecată), în baza dispozițiilor art. 276 alin. (1) și (4) C. proc. pen. va obliga inculpații H. și K. la plata sumei de câte 8.990,32 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel către J. Instanța de apel nu a reținut și chitanța cu seria x nr. x/16 din 15.04.2016 care atestă achiziționarea unor bilete de avion pe ruta Iași București pe numele părții civile și ale apărătorului acestuia, în condițiile în care aceasta este mult anterioară înregistrării dosarului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (26.07.2018), neavând deci nicio legătură cu cheltuielile generate de prezenta cale de atac.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții inculpați D., H. și K. și pentru intimații inculpați B., A., F., G., C. și E., în sumă de câte 150 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals. Dispunerea soluției de achitare, înlăturarea obligării inculpatei la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare was last modified: iulie 12th, 2022 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.