Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
110 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 141/2021
NCPP: art. 40 alin. (4), art. 51 alin. (1), art. 275 alin. (3) și (6); L. nr. 254/2013: art. 56
Înalta Curte, analizând sesizarea privind existenţa conflictului negativ de competenţă, ce formează obiectul prezentului dosar, constată că aceasta se impune a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
Conform art. 51 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea instanţei ierarhic superioare comune se poate face şi de procuror sau de părţi.
Analiza dispoziţiilor legale enunţate relevă faptul că există conflict de competenţă în situaţia în care două sau mai multe instanţe, sesizate simultan sau succesiv cu aceeaşi cauză, se declară competente să judece cauza (conflict pozitiv de competenţă) sau îşi declină succesiv una alteia competenţa de judecare a cauzei (conflict negativ de competenţă).
Aceeaşi situaţie există şi atunci când două sau mai multe organe de urmărire penală se declară competente sau îşi declină succesiv unul altuia competenţa efectuării urmăririi penale cu privire la aceeaşi cauză penală.
Prin urmare, referirea la „instanţe” din cuprinsul art. 51 C. proc. pen. priveşte numai instanţele judecătoreşti prevăzute de lege, conflictul de competenţă putând interveni doar între organe ce desfăşoară aceeaşi activitate procesuală (de judecată sau de urmărire penală, după caz).
Pe de altă parte, se reţine că prevederile art. 51 alin. (1) C. proc. pen. fac referire, în cazul conflictului negativ de competenţă, la declinări reciproce de competenţă între instanţe.
În speţa de faţă, se constată că cererea formulată de persoana condamnată A., prin care solicita renunţarea la cetăţenia română şi transferul într-un penitenciar din Ungaria, ţară în care locuieşte familia sa, pentru continuarea executării pedepsei privative de libertate, cerere înaintată Preşedintelui României la data de 26 noiembrie 2020, a fost redirecţionată de către Administraţia Prezidenţială Ministerului Justiţiei, care, la rândul său, prin adresa nr. x/2020 din data de 5 ianuarie 2021, a înaintat-o judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc, pentru a dispune prin încheiere cu privire la situaţia persoanei condamnate.
Prin Încheierea nr. 27 din 29 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, reţinând că persoana condamnată a fost mutată în acest din urmă penitenciar la data de 19 ianuarie 2021.
La data de 10 februarie 2021, prin adresa nr. x/2021, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, fără a-şi declina competenţa, a înaintat cererea petentului A., spre competentă soluţionare, judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva, constatând că, la data de 8 februarie 2021, acesta fusese transferat la Penitenciarul Deva.
Ulterior, prin Încheierea nr. 52 din 22 februarie 2021 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul deţinut A., în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc şi, apreciindu-se că a intervenit un conflict negativ de competenţă între judecătorii de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva şi din Penitenciarul Miercurea-Ciuc, în temeiul art. 51 alin. (1) raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată instanţa supremă în vederea soluţionării acestuia.
Raportat la situaţia expusă, Înalta Curte constată că, în speţă, nu a intervenit un conflict negativ de competenţă, în condiţiile în care, pe de o parte, titularul sesizării instanţei supreme este un judecător de supraveghere a privării de libertate (cel din cadrul Penitenciarului Deva), care, conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 254/2013, exercită atribuţii administrative şi administrativ jurisdicţionale, în cadrul procedurilor speciale prevăzute de această lege, iar pe de altă parte, nu au avut loc declinări reciproce de competenţă, întrucât judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii petentului în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, care, fără să-şi decline competenţa, prin adresă, a trimis cererea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, acesta declinându-şi competenţa în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc.
În atare condiţii, nu se poate reţine existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul reglementat de dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., aplicarea prin analogie nefiind permisă, existând dispoziţii legale în baza cărora poate fi stabilită în cauză competenţa de soluţionare a cererii formulate de persoana condamnată, respectiv prevederile art. 56 din Legea nr. 254/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 14/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, decizie prin care s-a statuat că:
„în interpretarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar”.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, Înalta Curte va respinge sesizarea formulată de judecătorul delegat cu supravegherea privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, privind existenţa unui conflict negativ de competenţă între judecătorii de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva şi Penitenciarul Miercurea-Ciuc, în legătură cu soluţionarea cererii formulate de petentul A.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
