Conflict negativ de competenţă. Interpretări diferite cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1045/2020

NCPC: art. 107 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 8, art. 116, art. 126 alin. (2), art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1)

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Sector 3 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretările diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa prezentul litigiu.

Astfel, Judecătoria Târgoviște a făcut aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorul 3 București a dat eficiență prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 116 din același cod.

În speță, prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 2.158 RON și a dobânzii legale, susținând că a încheiat cu pârâta un contract de economisire-creditare în domeniul locativ, iar la expirarea perioadei contractuale, suma care i-a fost pusă la dispoziție nu este cea care trebuia încasată, raportat la prevederile contractului.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să reglementeze pentru anumite situații o competență teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competență teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că „în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului pendinte, prin care reclamantul, în calitate de consumator, urmărește repararea pagubei pretins a fi suferite, devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunțate, al căror scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiție printr-o dispoziție favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanțe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, reclamantul, domiciliat în județul Dâmbovița, a înțeles să introducă acțiunea la instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul său, respectiv Judecătoria Târgoviște, astfel învestită, această instanță nu mai putea să dispună declinarea competenței, fiind ținută de alegerea făcută.

În ceea ce privește clauza atributivă de competență, cuprinsă în capitolul 24 din contractul încheiat între părți, prin care acestea au convenit ca toate litigiile rezultate din acesta să fie soluționate de către instanța din București competentă în materie, Înalta Curte constată că această clauză este lipsită de efecte, în raport de obiectul cauzei și de dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind anterioară nașterii dreptului la despăgubire, astfel cum a reținut și Judecătoria Sector 3 București.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului consumator și care a fost învestită de către acesta cu soluționarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 116 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.