Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
95 views
Examinând recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:
Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii: să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie însă să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziţii normative.
Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.
În analiza acestor condiţii, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din Codul de procedură a fost invocată de contestator cu privire la vicierea procedurii de citare şi pe imposibilitatea luării legăturii cu apărătorul din oficiu.
Autorul excepţie susţine că art. 426 din Codul de procedură limitează cazurile în care poate fi exercitată calea de atac a contestaţiei în anulare şi că prin nerespectarea procedurilor, s-a dat dovadă de abuz de putere şi erori privind aplicarea dreptului material.
Prin recursul de faţă condamnatul solicită o completare a cazurilor în care se poate formula contestaţie în anulare prin includerea:
„abuzului de putere, încălcări grave ale procedurii, erori vădite în aplicarea dreptului material sau orice alte motive puternice care decurg din interesele justiţiei” prin cazurile prevăzute de art. 426 Cod procedură.
Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că sesizarea Curţii Constituţionale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepţia invocată, se solicită constatarea neconstituţionalităţii unei prevederi dintr-o lege, iar nu şi atunci când se tinde la modificarea şi completarea acesteia, aspect care este de competenţa exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţia României.
Or, analizând termenii în care excepţia a fost formulată, Înalta Curte apreciază că, în realitate, se tinde la extinderea, dincolo de litera şi spiritul lor, a textelor de lege apreciate ca neconstituţionale, ceea ce este în mod evident inadmisibil, excepţia neavând legătură cu soluţionarea cauzei în această etapă procesuală. Totodată, dacă s-ar proceda potrivit solicitării autorului excepţiei, Curtea Constituţională ar deveni legiuitor pozitiv, ceea ce este vădit inadmisibil.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
