Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
79 views
Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 4635/2020
NCPC: art. 97, art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) şi (3); L. nr. 115/2015: art. 30 alin. (5), art. 39 alin. (1) lit. c) şi alin. (5); L. nr. 135/2020: art. 4; L. nr. 554/2004: art. 10 alin. (1) şi (3)
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte reţine că prin prezenta contestaţie s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 111/21.09.2020 privind interpretarea unitară a prevederilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 4 din Legea nr. 135/2020 privind stabilirea datei alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020, precum şi a unor măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a acestora.
Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementată prin dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:
„Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa”.
Astfel, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, cu excepţia celor date prin lege în competenţa sa.
În ceea ce priveşte teza de la pct. 4 al art. 97 sus citat:
„orice alte cereri date prin lege în competenţa sa”, se constată că aceasta nu este incidentă în cauză.
Hotărârea nr. 111/21.09.2020 a fost emisă de Biroul Electoral Central în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) şi alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii: (…) c) urmăreşte şi asigură respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul ţării; asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora; (…) (5) Hotărârile Biroului Electoral Central prin care se dau interpretări unor prevederi ale prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Înalta Curte constată că Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali nu prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de Biroul Electoral Central în virtutea atribuţiilor legale anterior enumerate şi, pe cale de consecinţă, nici competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea lor.
În conţinutul acestui act normativ există un singur text care prevede expres competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume art. 41 alin. (2) din lege, acesta privind, însă, contestaţiile asupra modului de organizare şi asupra componenţei Biroului Electoral Central.
În considerentele deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral – acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57).
În aceleaşi considerente se arată că, atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative.
Astfel fiind, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi în raport de obiectul contestaţiei, de temeiul de drept invocat şi de calitatea intimatului, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cum prin legea specială nu se prevede altfel, competenţa materială de soluţionare a prezentei contestaţii revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, iar în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel Piteşti, având în vedere domiciliul contestatorului din municipiul Piteşti.
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A. – Organizaţia Judeţeană Argeş împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 111 din 21 septembrie 2020, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Sursa informației: www.scj.ro.
