Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
75 views
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, pentru următoarele considerente:
Instanţa a fost învestită cu un litigiu în materia conflictelor de muncă, formulat de reclamanţi, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, iar competenţa aparţine, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau reşedinţa reclamanţii.
Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că dispoziile legale care reglementează competenţa teritorială în materia litigiilor de muncă sunt de ordine publică, iar nu privată, întrucât tind să protejeze partea considerată vulnerabilă în raportul juridic dedus judecăţii, şi anume salariatul. Aceste norme sunt instituite, astfel, în considerarea unui interes public, părţile neavând posibilitatea de a deroga.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei: „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea”, iar, potrivit alin. (2), „în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii”.
Conform art. 127 alin. (2^1) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile aplicându-se în mod corespunzător şi procurorilor.
În speţă, astfel cum deja s-a reţinut, reclamanţii sunt procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Prin urmare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., întrucât competenţa de soluţionare a cauzei nu aparţine instanţei pe lângă care funcţionează unitatea de parchet unde reclamanţii îşi desfăşoară activitatea (Judecătoria Drobeta Turnu Severin) şi nici unei instanţe inferioare acesteia care, de altfel, nici nu există în sistemul de justiţie românesc.
Totodată, nici dispoziţiile art. 127 alin. (2^1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanţei de judecată; or, în cauză, calitatea de pârât o au unităţile de parchet, care nu face parte din categoria instanţelor de judecată, dispoziţiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, se constată că aceasta nu se aplică şi în speţa de faţă, întrucât la data înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Vâlcea- 14 decembrie 2022, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situaţia din cauza pendinte.
În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Mehedinţi, ca instanţă de la domiciliul reclamanţilor, este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, conform art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
Sursa informației: www.scj.ro.
