Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
109 views
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevăd că organizaţiile sindicale pot introduce acţiuni în justiţie în numele membrilor lor.
Chiar dacă art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011 desemnează prin sintagma „organizaţie sindicală” atât sindicatul, cât şi federaţia sau confederaţia, în mod generic, interpretarea dispoziţiilor art. 1 lit. w) relevă că sindicatul este o formă de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul; aşadar, membrii sindicatului sunt doar angajaţi, persoane fizice.
În egală măsură, două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale, după cum două sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale, aşa cum rezultă din art. 41 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege.
Aşadar, Înalta Curte constată că numai sindicatele pot fi componente ale unei federaţii sindicale, numai federaţiile pot fi componente ale unei confederaţii sindicale, după cum angajaţii persoane fizice pot fi numai membri de sindicat, nu însă şi de federaţie ori de confederaţie.
De aceea, nu este incidentă decizia nr. 1/21.01.2013, în care s-a statuat, în interesul legii, că organizaţia sindicală are calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, competenţa teritorială în judecarea acestor acţiuni aparţinând instanţei de la sediul sindicatului reclamant, iar în acest context instanţa supremă subliniază că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, care a fost interpretată prin respectiva decizie de unificare a jurisprudenţei, a denumit numai sindicatele ca organizaţii sindicale.
Ca atare, între părţi s-a declanşat un conflict de muncă, aspect care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, texte de lege ce atribuie competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Din actele dosarului rezultă că, la data învestirii instanţei, reclamanţii aveau domiciliul în judeţul Dolj şi erau angajaţi ai Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, al cărui sediu este în Craiova, str. x, jud. Dolj, astfel că, prin prisma dispoziţiilor legale evocate, competenţa teritorială în judecata cauzei revine Tribunalului Dolj.
Trebuie subliniat şi că eventuala reprezentare convenţională a reclamanţilor prin federaţie nu atrage competenţa instanţei de la sediul federaţiei, atât timp cât aceasta nu este atribuită de persoana reprezentantului, ci a reprezentatului.
Aşa fiind, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Sursa informației: www.scj.ro.
