Regula unicităţii dreptului. Recurs respins ca inadmisibil (NCPC, Constituția României)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 118/2020

NCPC: art. 299 alin. (1), art. 312 alin. (1), art. 377 alin. (2) pct. 4; Constituția României: art. 129

Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul, sunt irevocabile.

În speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., prin urmare hotărârea nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

În consecinţă, împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de aceste dispoziţii legale, recursul declarat împotriva unei decizii date de o instanţă de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 299 alin. (1) şi cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 798R/2019 din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Sursa informației: www.scj.ro.