Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege. Încălcarea principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., prematuritatea declarării căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca prematur formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 15 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de netimbrare a cererii de recuzare, invocată din oficiu, şi a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a domnilor judecători E. şi F., membri ai completului de judecată LA9 învestit cu soluţionarea apelului formulat de către apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1317/29.06.2021, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

„Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri”.

Textul legal anterior redat instituie condiţii speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării. Aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Având în vedere că litigiul în care a fost formulată cererea de recuzare are ca obiect un conflict de muncă, iar decizia pronunţată în apel este o hotărâre definitivă conform art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., prin urmare, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, se constată că, în speţă, această din urmă hotărâre la care face referire textul legal enunţat este o hotărâre definitivă, motiv pentru care încheierea din 15 februarie 2022 prin care s-a soluţionat cererea de recuzare putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei pronunţate în apel.

Din verificările efectuate în cauză în sistemul informatizat al instanţelor, se constată că, la 16 februarie 2022, dată la care reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 15 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare, apelul reclamantului nu era soluţionat. Aşa fiind, încheierea prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei de soluţionare a apelului declarat de reclamantul A..

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei”.

Totodată, este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În acest context procesual, în absenţa unei hotărâri prin care să se fi soluţionat cauza, respectiv a unei hotărâri definitive, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi reglementată de lege, nu e deschisă părţilor pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare anulată/respinsă, ci doar la finalul judecăţii, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a fost promovată anterior soluţionării apelului în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, în temeiul în temeiul art. 496 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 15 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Sursa informației: www.scj.ro.