Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
1.269 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1151/2020
NCPC: art. 425, art. 453 alin. (1), art. 476 alin. (1), art. 488, art. 496 alin. (1); NCC: art. 1270
Prealabil analizei recursului, trebuie menţionat faptul că, în această cale extraordinară de atac, nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs decât motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
În raport cu aceste dispoziţii, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel nu a motivat criticile şi apărările reclamantei privind expertiza contabilă dispusă în cauză şi obiecţiunile la aceasta.
Înalta Curte, reţine că pretinsa neanalizare de către instanţa de apel a expertizei contabile nu reprezintă o critică de nelegalitate pentru a putea fi analizată în această etapă procesuală, instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, având plenitudinea de a analiza întregul probatoriu administrat.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, hotărârea este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, instanţa nefiind ţinută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părţi, putând să sistematizeze susţinerile părţilor şi chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părţi, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluţii clare şi convingătoare impune acest aspect şi cât nu sunt încălcate exigenţele dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ. ceea ce în prezenta cauză nu este cazul.
Nesuplimentarea probatoriului cu o nouă expertiză judiciară nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a rolului activ al instanţei şi nici ca un refuz, întrucât procesul civil reprezintă, ca regulă generală, un proces al intereselor private, iar în acest context, rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, cel al disponibilităţii şi respectiv cel al contradictorialităţii, instanţa de apel fiind suverană în a aprecia concludenţa şi oportunitatea administrării probelor.
Prin urmare, faptul că soluţia criticată nu coincide cu modul în care recurenta-reclamantă şi-a structurat apărarea şi cu propriile convingeri, aşa cum rezultă de altfel din modalitatea în care a repus în discuţie chestiunile de fond, nu constituie motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate.
Simpla nemulţumire a recurentei-reclamante cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de către aceştia, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat şi nici nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Distinct de aceasta, se constată că soluţia pronunţată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcţie de situaţia de fapt şi de probele administrate şi că nu se poate reţine existenţa unei nemotivări, ci, dimpotrivă, argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia pronunţată, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, se constată că nu este incidentă niciuna dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. absenţa motivării, contradicţia argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Din perspectiva acestui motiv recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a aplicat în mod greşit normele de drept material referitoare la compensaţia legală, considerând că aceasta ar fi trebuit să facă o motivare juridică şi nu una fundamentată doar pe un punct de vedere contabil, cu nesocotirea incidenţei celorlalte dispoziţii legale în materie.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de apel a reţinut în mod corect că pentru a interveni compensarea la care face referire reclamanta, se impunea finalizarea procedurii prin emiterea unui ordin de compensare.
Întrucât reclamanta nu a prezentat un asemenea document, în mod judicios instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1 şi art. 4 din Regulamentul din 1999 de compensare a datoriilor nerambursate la scadenţă ale contribuabililor persoane juridice.
În argumentarea acestui motiv de recurs privind compensarea legală, recurenta-reclamantă prezintă aspecte ale situaţiei de fapt ce a fost stabilită de către instanţele anterioare şi care nu mai poate fi reevaluată în calea extraordinară de atac a recursului, ştiut fiind faptul că în recurs se analizează hotărârea atacată numai din perspectiva aspectelor de nelegalitate şi nu de netemeinicie.
Nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la interpretarea greşită a normelor de drept material privind forţa obligatorie a contractului reglementată de art. 1270 C. civ., prin faptul că a decis să fie plătită suma solicitată de B. doar pe baza concluziilor expertizei tehnice.
Astfel, se constată că recurenta-reclamantă prin invocarea unor pretinse încălcări ale normelor de drept material, ca de altfel întreaga argumentare a recursului, tinde la o reanaliză a probatoriului administrat, respectiv a rapoartelor de expertiză administrate în cauză şi implicit la o soluţionare pe fond a cauzei, omiţând faptul că se află în etapa procesuală a recursului în care se analizează doar aspectele de nelegalitate şi nu cele de netemeinicie.
Înalta Curte, reţine că aspectele de netemeinicie au fost avute în vedere de instanţa de apel în analiza cauzei, confirmând reţinerile instanţei de fond că între facturile emise de A. SRL şi B. SRL nu a intervenit compensarea legală la data emiterii lor, motiv pentru care a obligat reclamanta la plata sumei de 249.344,78 RON, sumă la care au fost calculate şi penalităţile de întârziere aferente, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente şi a făcut o corectă aplicare a acestora la situaţia de fapt stabilită şi că motivele de nelegalitate au fost invocate cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenta lor în ceea ce priveşte fondul cauzei, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală.
Pentru aceste considerente Înalta Cure, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimata-pârâtă SC B. SRL, urmează a se aplica dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi a obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 9.000 RON cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.
Sursa informației: www.scj.ro.
