857 views
| Decizia CCR | Actul normativ | Sumar |
| D.C.C. nr. 377/2017 | Art. II şi III din Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 95/2016 | Prevederile art. II şi III din Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale. |
În M. Of. nr. 586 din 21 iulie 2017, a fost publicată Decizia nr. 377/2017 din 31 mai 2017 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
Obiectul excepției de neconstituționalitate
Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
„Art. II
Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 509 alineatul (1), după punctul 11 se introduc patru noi puncte, punctele 12 – 15, cu următorul cuprins:
„12. când, după pronunţarea hotărârii definitive, Curtea Constituţională adoptă o decizie prin care se declară ca fiind neconstituţionale dispoziţiile legale pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă, sau ale cărei considerente şi/sau dispozitiv sunt contrare hotărârii definitive;
13. hotărârea este pronunţată cu încălcarea prevederilor constituţionale, chiar dacă aspectul de ordine publică nu a fost invocat în faţa instanţelor judecătoreşti;
14. hotărârea este pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi a considerentelor acestora;
15. când hotărârea este nelegală pronunţând sancţiuni în temeiul unor dispoziţii legale care nu erau în vigoare la data la care s-a născut raportul juridic dedus judecăţii”.
2. La articolul 509, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 – 15 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul”.
3. La articolul 511, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (3^1) şi (3^2), cu următorul cuprins:
„(3^1) Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) punctele 13 – 15, termenul este de 12 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
(3^2) Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) punctul 12, termenul este de 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor Curţii Constituţionale”.
Art. III
În situaţiile prevăzute la art. 511 alin. (3^1) şi (3^2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, în care hotărârea judecătorească sau decizia Curţii Constituţionale, după caz, este anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, termenul este de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin Decizia nr. 377/2017, Curtea Constituțională admite excepţia de neconstituţionalitate formulată şi constată că prevederile art. II şi III din Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.
