Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
118 views
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din conţinutul acestei norme legale rezultă condiţiile de admisibilitate necesar a fi îndeplinite pentru a fi admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu analiza corespondenţei textului de lege, pretins a fi contrar legii fundamentale, cu prevederile constituţionale. Pentru aceasta, excepţia de neconstituţionalitate: trebuie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; poate viza o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; trebuie să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; să nu aibă ca obiect o prevedere constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Alin. (5) al aceluiaşi articol statuează că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa va respinge prin încheiere cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Rezultă că, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din lege, instanţa de drept comun este abilitată să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în limitele reglementate de art. 29 alin. (6), adică strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate anterior menţionate, printre care inclusiv cea a existenţei unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza pendinte.
Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, iar în ipoteza neîndeplinirii uneia dintre acestea, sesizarea instanţei de contencios constituţional nu se justifică.
Intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu deturna excepţia de neconstituţionalitate de la scopul ei firesc, de mecanism procesual de apărare, creat în scopul garantării supremaţiei Constituţiei în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei asigurându-se controlul de constituţionalitate a posteriori şi, respectiv, accesul părţilor la jurisdicţia constituţională, dar în condiţiile respectării tuturor cerinţelor impuse de lege, pentru a se evita încărcarea inutilă a activităţii Curţii Constituţionale şi a se elimina încercările de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Recurentul invocă, în cadrul unei contestaţii în anulare, întemeiate pe art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., ale cărei motive sunt expres şi limitativ reglementate de lege, neconstituţionalitatea unor norme juridice care ar conduce, în opinia acestuia, la reaprecierea litigiului în fond în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac şi arată prin motivele de recurs că neconstituţionalitatea acestor norme poate fi invocată în orice stadiu al procesului (deci inclusiv în calea extraordinară de atac) şi au legătură evidentă cu cauza întrucât admiterea excepţiei ar determina pronunţarea unei alte soluţii pe fondul cauzei.
Astfel, cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare, recurentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 şi art. 39 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., respectiv pe ipoteza în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, în sensul de eroare cu caracter formal, procedural, sau de situaţie în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, precum şi pe ipoteza în care instanţa a omis să cerceteze un motiv de recurs.
Dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost învederată prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privesc transmiterea calităţii procesuale şi situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor săi şi ar conduce, în opinia recurentului, la pronunţarea unei alte soluţii pe fondul litigiului dedus judecăţii.
Prin urmare, aceste dispoziţii privesc fondul litigiului în raport de care s-a formulat contestaţie în anulare, fond ce nu poate fi încă avut în vedere de către instanţa învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, cât timp nu s-a decis şi apreciat asupra admisibilităţii căii de atac a contestaţiei în anulare, în raport cu motivele de contestaţie invocate de contestator.
Astfel, întrucât obiectul prezentului litigiu este o contestaţie în anulare ale cărei motive sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele legale pretins neconstituţionale vizează exact acele chestiuni legate de fondul cauzei ce nu pot fi analizate în atare procedură judiciară, cât timp nu s-a statuat asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare, lipsa legăturii lor cu cauza apare ca evidentă şi justifică soluţia de respingere adoptată de către instanţa învestită cu solicitarea sesizării Curţii Constituţionale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.
Văzând prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentul-petent la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, către intimata S.C. Arhitectural S.R.L., la solicitarea acesteia, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Sursa informației: www.scj.ro.
