Urmărirea reglementării unei noi căi de atac care să poată fi promovată împotriva unei hotărâri intrate în autoritate de lucru judecat cu privire la toate aspectele care au făcut obiectul criticilor, atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel. Recurs respins ca fiind nefondat

• Constituția României: art. 126 alin. (2)
• Constituţia României: art. 129
• Constituţia României: art. 146
• Constituţia României: art. 16 alin. (1)
• Constituţia României: art. 21
• Constituţia României: art. 44
• Legea nr. 47/1992: art. 2 alin. (3)
• Legea nr. 47/1992: art. 29
• NCPP: art. 250^1
• NCPP: art. 250^2
• NCPP: art. 275 alin. (2) Constituţia României: art. 1 alin. (5)

Prin încheierea din data de 08 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2013.1, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A., partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C. și petentele D. și E. cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2502 C. proc. pen. raportat la art. 2501 alin. (1) și (4) din C. proc. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 369 din 17 mai 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A., partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C. și petentele D. și E., prin apărător ales, Înalta Curte a apreciat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Înalta Curte a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale întrunește doar o parte din condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea acesteia, nefiind îndeplinită cerința legăturii cu soluționarea cauzei. Astfel, se constată că, în speță, excepția a fost ridicată în fața instanței de judecată investită cu soluționarea cauzei în calea de atac a contestației (Înalta Curte de Casație și Justiție), de către contestatorul A., partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C., petentele D. și E., prin apărător ales, și vizează dispoziții dintr-o lege aflată în vigoare (respectiv art. 250^2 C. proc. pen. raportat la art. 250^1 alin. (1) și (4) C. proc. pen.), care nu au fost anterior declarate ca fiind neconstituționale.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, din examinarea argumentelor invocate de contestatorul A., partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C. și petentele D. și E. în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte a constatat că obiecțiunile formulate de acestea cu privire la dispozițiile art. 250^2 C. proc. pen. raportat la art. 250^1 alin. (1) și (4) C. proc. pen., nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României.

Astfel, s-a observat că, deși autoarele excepției au susținut că prevederile anterior menționate contravin celor ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 și art. 129 din Constituția României, privind respectarea legii, legalitatea în fața legii, dreptul la apărare, dreptul la proprietate privată și condițiile în care se pot restrânge aceste drepturi, în realitate, prin criticile formulate nu se urmărește armonizarea textului art. 250^2 C. proc. pen. raportat la art. 250^1 alin. (1) și (4) C. proc. pen. cu legea fundamentală, ci se tinde la modificarea acestor texte, prin introducerea unei noi căi de atac împotriva dispoziției de luare a măsurilor asigurătorii instituite de instanța de judecată prin hotărârea prin care se soluționează și fondul cauzei.

Or, reglementarea căilor de atac reprezintă, în conformitate cu dispozițiile art. 129 și art. 126 alin. (2) din Constituția României ce fac trimitere la „condițiile legii”, o opțiune de politică legislativă de competența exclusivă a Parlamentului, care nu poate fi cenzurată de instanța de contencios constituțional prin intermediul mijlocului procedural prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. De altfel, chiar și prevederile art. 23 alin. (7) din Constituția României fac trimitere la „căile de atac prevăzute de lege”.

Așadar, prin obiecțiunile formulate, apărarea nu urmărește armonizarea cu legea fundamentală a dispozițiilor art. 250^1 C. proc. pen. raportat la art. 250^1 alin. (1) și (4) C. proc. pen., ci introducerea unei căi de atac, separate de apel, împotriva dispoziției de luare a măsurilor asigurătorii de către instanța de judecată din hotărârea prin care se soluționează și fondul cauzei, ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică care-i reglementează organizarea și funcționarea.

Particular, Înalta Curte a observat că instanța de apel, prin decizie, a menținut măsurile asiguratorii luate chiar din cursul urmăririi penale, nefiind în situația în care, prin chiar decizia pronunțată în apel să se instituie măsuri asiguratorii, împrejurare în care, dat fiind caracterul definitiv al deciziei, să se pună problema inexistenței unei căi de atac prin care să se verifice legalitatea și temeinicia soluției pronunțată cu privire la măsurile asiguratorii.

Este evident că ceea ce se urmărește de petenți este reglementarea unei noi căi de atac care să poată fi promovată împotriva unei hotărâri intrate în autoritate de lucru judecat cu privire la toate aspectele care au făcut obiectul criticilor atât la instanța de fond cât și la instanța de apel.

Împotriva încheierii din data de 08 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2013.1, au declarat recurs recurentii A., E., D. și S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C., motivele fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Examinând recursul declarat de recurentii A., E., D. și S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

După cum prevăd dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întruct instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Astfel, alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiții privind atât obiectul excepției de neconstituționalitate – respectiv legi sau ordonanțe în vigoare sau dispoziții în vigoare ori asemenea acte normative – cât și o condiție relativă la existența unei legături între norma atacată sub aspectul constituționalității și obiectul cauzei, cu soluționarea căreia a fost învestită instanța, în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Dispozițiile alin. (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiții de admisibilitate ale excepțiilor de neconstituționalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepție (părțile, procurorul sau instanța din oficiu) și nepronunțarea anterioară a unei decizii privind neconstituționalitatea acelorași reglementări de către Curtea Constituțională.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă, așadar, că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, prin urmare, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

Înalta Curte reține că însăși Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 385 din 04 iunie 2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 25 octombrie 2019), a stabilit că „legătura cu soluționarea cauzei” presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, din examinarea argumentelor invocate de recurenți în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că obiecțiunile formulate de aceștia cu privire la dispozițiile art. 250^2 C. proc. pen. raportat la art. 250^1 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României.

Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, apărarea nu urmărește armonizarea cu legea fundamentală a dispozițiilor art. 250^2 C. proc. pen. raportat la art. 250^1 alin. (1) și (4) C. proc. pen., ci introducerea unei căi de atac, separate de apel, împotriva dispoziției de menținere a măsurilor asigurătorii luate prin decizia definitivă a instanței de apel, aspecte care nu sunt de competența Curții Constituționale, așa cum s-a arătat în cele de mai sus.

Așadar, Înalta Curte constată că, în realitate, se tinde la completarea dispozițiilor enunțate, prin adăugarea la lege. Însă, aceste aspecte nu pot fi cenzurate pe calea controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Or, reglementarea căilor de atac reprezintă, în conformitate cu dispozițiile art. 129 și art. 126 alin. (2) din Constituția României ce fac trimitere la „condițiile legii”, o opțiune de politică legislativă de competența exclusivă a Parlamentului, care nu poate fi cenzurată de instanța de contencios constituțional prin intermediul mijlocului procedural prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, raportat la prevederile art. 146 din Constituția României și art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională verifică constituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare atunci când este ridicată o excepție de neconstituționalitate a acestora în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, și față de faptul că, în speță, excepția invocată nu vizează, în realitate, o problemă de neconstituționalitate, ci de reformare legislativă, Înalta Curte apreciază că aspectele invocate de recurenți nu reprezintă chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentii A., E., D. și S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C. împotriva încheierii din data de 08 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2013.1.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.