Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
64 views
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.
Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi/sau procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
În cauza de faţă, recurenţii inculpaţii A., B. şi C. şi de părţile responsabile civilmente S.C. F. S.R.L. şi S.C. D. S.A. au invocat incidenţa cazurilor de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 şi 7 din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, constituire a unui grup infracţional organizat şi spălare a banilor, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, constituire a unui grup infracţional organizat şi spălarea banilor, iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, întrucât faptele reţinute în sarcina lor nu îndeplinesc condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor antemenţionate.
Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta priveşte exclusiv situaţiile în care, în raport, cu actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) – j) din C. proc. pen. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.
Pentru a se constata incidenţa acestui motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal trebuie apreciată prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.
Deşi prin intermediul recursului în casaţie declarat pentru cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. se poate tinde, în urma trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, atât la pronunţarea unei soluţii de condamnare sau renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei (dacă este formulat de procuror sau partea civilă), cât şi la pronunţarea unei hotărâri de achitare a inculpatului (când este exercitat de acesta), aşa cum s-a arătat anterior, acesta poate fi promovat doar pentru motive de nelegalitate a hotărârii, respectiv doar în acele situaţii în care dispoziţiile legale ce reglementează o cauză de încetare a procesului penal au fost reţinute de către instanţele de fond şi apel, cu toate că nu erau aplicabile.
Pentru a se constata incidenţa acestui caz de recurs în casaţie, existenţa cauzei de încetare a procesului penal trebuie apreciată prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.
Astfel, de pildă, în cazul prescripţiei răspunderii penale, analiza este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei şi legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, având însă în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului acestui termen.
În jurisprudenţa instanţei supreme, s-a apreciat că se circumscrie acestui caz de recurs în casaţie critica soluţiei de încetare a procesului penal întemeiată greşit pe intervenirea prescripţiei răspunderii penale atunci când aceasta a fost pronunţată fără a se ţine seama de cererea inculpatului de continuare a procesului penal formulată în temeiul art. 18 din C. proc. pen. (deciziile nr. 262/RC din 17 octombrie 2014, nr. 234/RC din 26 iunie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) ori când au fost aplicate dispoziţiile art. 153 – art. 156 din C. pen., fără, însă, să fi fost incidente (deciziile nr. 251/RC din 20 iunie 2019, nr. 174/RC din 15 mai 2019, nr. 286/RC din 22 septembrie 2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Or, în speţă, nu se regăseşte niciuna dintre aceste situaţii, instanţa de apel aplicând corect normele ce reglementează prescripţia răspunderii penale drept cauză de încetare a procesului penal.
În acest sens, din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 872 din data de 29 septembrie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din noul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi aplicarea art. 5 din noul C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (cu înlăturarea lit. a) a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În temeiul aceloraşi dispoziţii legale s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din noul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (cu înlăturarea lit. a) a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 38 din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 18 din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 38 din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie (în varianta complicităţii) la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 52 alin. (3) din noul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.
În cuprinsul acestei hotărâri, instanţa de apel, după o amplă evaluare a probatoriului administrat în cauză, a reţinut că, fapta inculpatului B. constând în aceea că, în cursul anului 2003, împreună cu inculpaţii A. şi C., a stabilit şi pus în aplicare un plan de acţiune elaborat pe termen lung, în scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor proveniţi din infracţiunea de evaziune fiscală, prin utilizarea mai multor societăţi comerciale controlate de cei trei inculpaţi, grup ce a acţionat în perioada 2003- 2005, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 (în forma în vigoare de la data săvârşirii faptei)
Fapta inculpatului A., constând în aceea că în cursul anului 2003, împreună cu inculpaţii B. şi C., a stabilit şi pus în aplicare un plan de acţiune elaborat pe termen lung, în scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor proveniţi din infracţiunea de evaziune fiscală, prin utilizarea mai multor societăţi comerciale controlate de cei trei inculpaţi, grup ce a acţionat în perioada 2003-2005, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 (în forma în vigoare de la data săvârşirii faptei)
Fapta inculpatului C. constând în aceea că în cursul anului 2003, împreună cu inculpaţii A. şi B., a stabilit şi pus în aplicare un plan de acţiune elaborat pe termen lung, în scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor proveniţi din infracţiunea de evaziune fiscală, prin utilizarea mai multor societăţi comerciale controlate de cei trei inculpaţi, grup ce a acţionat în perioada 2003-2005, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 (în forma în vigoare de la data săvârşirii faptei).
Din situaţia de fapt reţinută în cauză rezultă că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni şi au continuat în baza aceleiaşi rezoluţii să pună în aplicare planul stabilit, să acţioneze şi să îndeplinească actele expuse la situaţia de fapt în vederea realizării scopului asocierii. Ca atare, activitatea infracţională s-a prelungit, în mod natural, dincolo de momentul consumării, a dobândit forma infracţională a faptei continue, care s- a epuizat în anul 2005- 27.06.2005 când şi-au obţinut beneficiul material/financiar (data semnării hotărârea AGA nr. 7/27.06.2005 de majorare a capitalului social al S.C. D. S.A., acţiune care a făcut posibilă încasarea de la S.C. F. a sumei de 120.250.000.000 ROL, disimulând astfel provenienţa sumei de 8.871.394,9 RON (prejudiciul total al evaziunii fiscale), prin crearea aparenţei că prezenţa acestei sume în contul S.C. D. S.A. este justificată de o infuzie de capital a unei societăţi terţe).
Totodată, fapta inculpatului A. constând în aceea că:
– a semnat 26 ordine de plată în perioada 04.06.2004- 28.04.2005 pentru achitarea de către S.C. D. S.A. a sumei de 167.600.000.000 ROL facturate fictiv de către S.C. F. în baza contractului de subînchiriere, transferând astfel banii proveniţi din evaziune fiscală, în cuantum de 8.243.552 RON, în conturile acestei din urmă societăţi;
– a semnat alături de inculpaţii B. şi C., hotărârea AGA nr. 7/27.06.2005 de majorarea capitalului social al S.C. D. S.A., pentru a justifica încasarea de la S.C. F. a sumei de 120.250.000.000 ROL, disimulând astfel provenienţa sumei de 8.871.394,9 RON (prejudiciul total al evaziunii fiscale), prin crearea aparenţei că prezenţa acestei sume în contul S.C. D. S.A. este justificată de o infuzie de capital a unei societăţi terţe;
– a semnat alături de inculpatul B., hotărârea AGA nr. 19/26.11.2004 de majorarea capitalului social al S.C. D.-G., pentru a justifica obţinerea de către această societate a sumei de 22.000.000.000 ROL de la S.C. D. S.A., în scopul achitării facturilor fictive emise de S.C. F. şi a semnat cele două ordine de plată la datele de 07.12.2004 (17.000.000.000 ROL) şi 24.02.2005 (5.000.000.000 ROL), aferente aportului de capital efectuat de S.C. D. S.A. pentru majorarea capitalului social al S.C. D.-G., refolosind, astfel o parte din banii proveniţi din evaziune fiscală aferentă contractului de subînchiriere;
– în perioada 19.12.2004 – 25.03.2005, a dispus efectuarea de către S.C. D.-G. a 8 plăţi aferente facturilor fictive emise de S.C. F. în baza contractului de consultanţă, transferând, astfel banii proveniţi din evaziune fiscală în conturile acestei din urmă societăţi,
Toate aceste acţiuni având ca scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor (respectiv evaziunea fiscală), transferul acestor bani succesiv prin conturile societăţilor implicate, până la întoarcerea lor în conturile S.C. D. S.A., cât şi sustragerea membrilor grupului infracţional organizat de la urmărirea penală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare de la data săvârşirii faptei), suma spălată fiind în cuantum de 8.871.394,9 RON.
Fapta inculpatului B. constând în aceea că:
– a semnat la data de 19.12.2003 în calitate de reprezentant al S.C. E., contractul de închiriere vagoane către S.C. F., în scopul de a crea aparenţa de legalitate a contractului subsecvent, de subînchiriere vagoane către S.C. D. S.A., ajutând, astfel la disimularea originii ilicite a sumelor de bani transferate din contul S.C. D. S.A. în contul S.C. F. (inclusiv suma de 8.243.552 RON provenită din evaziune fiscală aferentă contractului de subînchiriere);
– a semnat alături de inculpaţii A. şi C., hotărârea AGA nr. 7/27.06.2005 de majorarea capitalului social al S.C. D. S.A., pentru a justifica încasarea de la S.C. F. a sumei de 120.250.000.000 ROL, disimulând, astfel provenienţa sumei de 8.871.394,9 RON (prejudiciul total al evaziunii fiscale), prin crearea aparenţei că prezenţa acestei sume în contul S.C. D. S.A. este justificată de o infuzie de capital a unei societăţi terţe;
– a semnat alături de inculpatul A., hotărârea AGA nr. 19/26.11.2004 de majorarea capitalului social al S.C. D.-G., pentru a justifica obţinerea de către această societate a sumei de 22.000.000.000 ROL de la S.C. D. S.A., în scopul achitării facturilor fictive emise de S.C. F., refolosind, astfel o parte din banii proveniţi din evaziune fiscală aferentă contractului de subînchiriere.
Toate aceste acţiuni având ca scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor (respectiv evaziunea fiscală), transferul acestor bani succesiv prin conturile societăţilor implicate, până la întoarcerea lor în conturile S.C. D. S.A., cât şi sustragerea membrilor grupului infracţional organizat de la urmărirea penală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare de la data săvârşirii faptei), suma spălată fiind în cuantum de 8.871.394,9 RON.
Fapta inculpatului C. constând în aceea că:
– a semnat la data de 19.12.2003 în calitate de reprezentant al S.C. F., contractul de închiriere vagoane de la S.C. E., în scopul de a crea aparenţa de legalitate a contractului subsecvent, de subînchiriere vagoane către S.C. D. S.A., ajutând astfel la disimularea originii ilicite a sumelor de bani transferate din contul S.C. D. S.A. în contul S.C. F. (inclusiv sumele provenite din evaziune fiscală);
– a semnat la data de 20.12.2003 în calitate de reprezentant al S.C. F., contractul de subînchiriere vagoane către S.C. D. S.A., în scopul de a disimula originea ilicită a sumelor de bani transferate din contul S.C. D. S.A. în contul S.C. F. (inclusiv sumele provenite din evaziune fiscală);
– a semnat alături de inculpaţii B. şi A., hotărârea AGA nr. 7/27.06.2005 de majorarea capitalului social al S.C. D. S.A., pentru a justifica încasarea de la S.C. F. a sumei de 120.250.000.000 ROL, disimulând, astfel provenienţa sumei de 8.871.394,9 RON (prejudiciul total al evaziunii fiscale), prin crearea aparenţei că prezenţa acestei sume în contul S.C. D. S.A. este justificată de o infuzie de capital a unei societăţi terţe;
– a semnat ordinele de plată pentru virarea sumei totale de 120.250.000.000 ROL în conturile S.C. F. în conturile S.C. D. S.A., cu titlul de majorare capital social şi prime de emisiune, transferând, astfel înapoi în conturile acestei din urmă societăţi şi suma de 8.871.394,9 RON despre care ştia că provine din evaziune fiscală urmare a diminuării bazei impozabile a S.C. D. S.A. şi a S.C. D.-G.
Toate aceste acţiuni având ca scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor (respectiv evaziunea fiscală), transferul acestor bani succesiv prin conturile societăţilor implicate, până la întoarcerea lor în conturile S.C. D. S.A., cât şi sustragerea membrilor grupului infracţional organizat de la urmărirea penală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare de la data săvârşirii faptei), suma spălată fiind în cuantum de 8.871.394,9 RON.
De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului B. constând în aceea că, în luna decembrie 2003, împreună cu inculpatul A., în calitate de factori de decizie în cadrul S.C. D. S.A., a determinat cu intenţie pe suspectul T., să semneze, în calitate de reprezentant al S.C. D. S.A., contractul de subînchiriere vagoane de la S.C. F., pentru ca ulterior persoanele responsabile cu întocmirea evidenţelor contabile să evidenţieze în actele contabile cele 16 facturi emise S.C. F. în perioada 31.03.2004 – 31.12.2004, reprezentând cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. D. S.A., fapte ce au produs un prejudiciu total în cuantum de 8.243.552 RON, fără ca aceste persoane să cunoască fictivitatea operaţiunilor, constituie participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată (16 acte materiale), prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată (lege mai favorabilă), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Faptele inculpatului A., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale:
– în calitate de reprezentant al S.C. D. S.A. – acţionarul majoritar al S.C. D.-G., în cursul lunii februarie 2004, a determinat cu intenţie pe numiţii T. şi H. să încheie un contract fictiv de consultanţă cu S.C. F., pentru ca ulterior persoanele responsabile cu întocmirea evidenţelor contabile să evidenţieze în actele contabile cele 5 facturi emise de S.C. F. în perioada 29.03.2004-09.12.2004, reprezentând cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. D.-G., fapte ce au produs un prejudiciu total în cuantum de 627.842,9 RON, fără ca aceste persoane să cunoască fictivitatea operaţiunilor, constituie participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată (lege mai favorabilă), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
– împreună cu inculpatul B., în calitate de factori de decizie în cadrul S.C. D. S.A., în luna decembrie 2003, a determinat cu intenţie pe numitul T., să semneze, în calitate de reprezentant al S.C. D. S.A., contractul de subînchiriere vagoane de la S.C. F., pentru ca ulterior persoanele responsabile cu întocmirea evidenţelor contabile să evidenţieze în actele contabile cele 16 facturi emise S.C. F. în perioada 31.03.2004 – 31.12.2004, reprezentând cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. D. S.A., fapte ce au produs un prejudiciu total în cuantum de 8.243.552 RON, fără ca aceste persoane să cunoască fictivitatea operaţiunilor, constituie participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată (16 acte materiale), prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată (lege mai favorabilă), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Având în vedere faptul că toate acţiunile inculpatului A. au fost săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, precum şi faptul că subiectul pasiv al infracţiunii de evaziune fiscală a fost acelaşi – respectiv statul român – încadrarea juridică a faptelor inculpatului A. este cea de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată (21 acte materiale), prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată (lege mai favorabilă), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu un prejudiciu total de 8.871.394,9 RON.
Faptele inculpatului C., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale:
– în calitate de unic asociat şi administrator al S.C. F., a semnat un contract de consultanţă fictiv cu S.C. D.-G. în cursul lunii februarie 2004 la data de 20.12.2003 şi a dispus apoi emiterea a 5 facturi fictive şi remiterea acestora către angajaţii S.C. D.-G., ajutându-i, astfel pe numiţii T. şi H. să încheie un contract fictiv de consultanţă cu S.C. F. şi apoi pe angajaţii responsabili cu întocmirea evidenţelor contabile să evidenţieze în actele contabile cele 5 facturi emise de S.C. F. în perioada 29.03.2004-09.12.2004, reprezentând cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. D.-G., fapte ce au produs un prejudiciu total în cuantum de 627.842,9 RON, fără ca aceste persoane să cunoască fictivitatea operaţiunilor, constituie participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată (lege mai favorabilă), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
– în calitate de unic asociat şi administrator al S.C. F., a semnat un contract de subînchiriere vagoane fictiv cu S.C. D. S.A. la data de 20.12.2003 şi a dispus apoi emiterea a 16 facturi fictive şi remiterea acestora către angajaţii S.C. D. S.A., ajutându-l, astfel pe numitul T., să semneze, în calitate de reprezentant al S.C. D. S.A., contractul de subînchiriere vagoane de la S.C. F., pentru ca ulterior persoanele responsabile cu întocmirea evidenţelor contabile să evidenţieze în acte cele 16 facturi emise S.C. F. în perioada 31.03.2004 – 31.12.2004, reprezentând cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. D. S.A., fapte ce au produs un prejudiciu total în cuantum de 8.243.552 RON, fără ca aceste persoane să cunoască fictivitatea operaţiunilor, constituie participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată (16 acte materiale), prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată (lege mai favorabilă), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Având în vedere faptul că toate acţiunile inculpatului C. au fost săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, precum şi faptul că subiectul pasiv al infracţiunii de evaziune fiscală a fost acelaşi – respectiv statul român – încadrarea juridică a faptelor inculpatului A. s-a reţinut a fi cea de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată (21 acte materiale), prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată (lege mai favorabilă) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu un prejudiciu total de 8.871.394,9 RON.
Pe cale de consecinţă, constatând că faptele săvârşite întrunesc toate elementele de tipicitate prevăzute de textele incriminatorii, însă, în privinţa inculpaţilor A., B. şi C., în raport cu Deciziile nr. 358 din 9 iunie 2022 şi nr. 297 din 26 aprilie 2018 ale Curţii Constituţionale coroborat cu dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., a intervenit prescripţia răspunderii penale, Curtea de Apel Iaşi a dispus încetarea procesului penal faţă de cei trei inculpaţi.
Totodată, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor mai sus amintite, având în vedere că, raportat la perioada infracţională reţinută (perioada 2003-2005) şi la pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiunile imputate, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale (de 10 ani) s-a împlinit, aşadar anterior pronunţării deciziei atacate în cauză.
De altfel, în cauză, criticile apărării privind soluţia de încetare a procesului penal dispusă faţă de inculpaţii A., B. şi C. nu se fundamentează pe faptul reţinerii eronate a impedimentului la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care poate face obiectul evaluării instanţei prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.
În realitate, criticând legalitatea soluţiei de încetare a procesului penal, apărarea a invocat exclusiv incidenţa impedimentului prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., cu referire la infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, care poate fi valorificat numai prin prisma cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., deopotrivă invocat în cauză, dar care este incident numai în cazul unei soluţii definitive de condamnare, premisă neîndeplinită în speţă.
Ca atare, criticile recurenţilor A., B. şi C. şi implicit ale părţilor responsabile civilmente S.C. F. S.R.L. şi S.C. D. S.A. nu se circumscriu niciunui caz de casare, ci combină cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. -în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal- cu cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. -inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, şi care nu poate fi invocat decât în ipoteza în care pentru infracţiunea respectivă s-a dispus condamnarea. Or, analizarea tipicităţii faptei în lipsa unei soluţii de condamnare ar echivala cu recunoaşterea pe cale jurisprudenţială a unui caz de casare neprevăzut de lege, ceea ce contravine nu doar caracterului limitativ al obiectului judecăţii în recurs în casaţie, cazurile de casare fiind de strictă interpretare şi aplicare, ci ar constitui şi o încălcare a principiului legalităţii procesului penal, principiu de rang constituţional potrivit căruia exercitarea căilor de atac nu poate fi făcută decât în condiţiile legii.
Fiind de strictă interpretare şi aplicare, dispoziţiile art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. nu permit aplicarea principiului ubi eadem ratio, ibi eadem solutio/idem jus esse debet şi „combinarea” cazurilor de recurs în casaţie invocate în maniera pretinsă de recurenţii inculpaţi. În caz contrar, ar însemna că, sub pretextul reevaluării corectitudinii soluţiei de încetare a procesului penal, instanţa de recurs în casaţie ar trebui să rejudece, de fapt, cauza exclusiv sub aspectul fondului acuzaţiilor (respectiv, al caracterului lor penal), ceea ce contravine naturii juridice a căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.
Cu referire la criticile vizând latura subiectivă, precum şi latura civilă a cauzei, invocate ca şi motive de recurs în casaţie, Înalta Curte, aşa cum a reţinut şi în cadrul încheierii de admitere în principiu din data de 11 ianuarie 2024, reiterează că aspectele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii nu pot fi examinate prin intermediul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., ce are în vedere doar ipoteza neprevederii faptei în legea penală, respectiv neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii.
Prin urmare, raportat la situaţia factuală reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, care nu mai poate fi reevaluată prin intermediul recursului în casaţie, pentru argumentele mai sus prezentate, Înalta Curte constată că acţiunile pentru care s-a dispus soluţia de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, astfel cum a fost expus în hotărârea atacată, întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi C., criticile formulate sub acest aspect de către recurenţi în calea extraordinară de atac nefiind fondate.
În ceea ce priveşte criticile fizând latura civilă a cauzei, formulate de părţile responsabile civilmente S.C. F. S.R.L. şi S.C. D. S.A., acestea au invocat incidenţa cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen., în cuprinsul cererilor, arătând că răspunderea civilă a celor două societăţi a fost atrasă de instanţa de apel, ca urmare a soluţiei dispuse pe latura penală cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului A. (în legătură cu contractul de consultanţă dintre G. şi F. şi contractul de subînchiriere vagoane dintre F. şi D.) şi în sarcina inculpatului B. (în legătură cu contractul de subînchiriere vagoane dintre F. şi D.).
Totodată, s-a susţinut că cererea de constituire de parte civilă ar fi trebuit respinsă, ca prescrisă, trecând mai mult de 10 ani de la momentul comiterii faptelor. De asemenea, a fost criticată şi legaliatea cererii de constituire civilă, deoarece, în opinia recurenţilor, nu au fost identificate titluri de creanţă prin care organele de inspecţie fiscală, în urma unui raport de inspecţie fiscală să poată individualiza creanţele fiscale cu care ANAF s-a constituit parte civilă, prejudiciul reprezentat de TVA fiind inexistent.
Înalta Curte apreciază că împrejurările invocate sunt apărări de fond, referitoare la momentul şi modalitatea de constituire de parte civilă a ANAF, ce nu se circumscriu cazurilor de recurs în casaţie invocate.
Deopotrivă, Înalta Curte consideră că acestea ar putea fi examinate strict ca o consecinţă a unei eventuale modificări a laturii penale a cauzei, în baza cazului de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. Or, în cauză, faţă de cele prezentate anterior, neoperând modificări sub aspectul laturii penale, nu intervine nici analiza solicitărilor celor doi recurenţi pe latură civilă.
Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.
Ca urmare, constatând că, în speţă, s-a făcut o corectă aplicare a legii de către instanţa de apel din perspectiva cazurilor de casare invocate, soluţia de încetare a procesului penal fiind legală în condiţiile în care termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în raport cu baza factuală şi încadrarea juridică a faptelor stabilite cu caracter definitiv, instanţa de apel dând curs cererii inculpaţilor de continuare a procesului penal, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. şi de părţile responsabile civilmente S.C. F. S.R.L. şi S.C. D. S.A. împotriva deciziei penale nr. 872 din data de 29 septembrie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Sursa informației: www.scj.ro.
