Cerere formulată împotriva Statului Român prin care reclamantul a solicitat despăgubiri materiale reprezentate de cheltuielile judiciare efectuate în dosarul penal finalizat cu soluţie de achitare, precum şi daune morale pentru suferinţele pricinuite de durata procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă, la data de 13.08.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 32.718,86 RON, reprezentând daune materiale (din care 21.873,68 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului penal din dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Oradea şi respectiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, 1.0045,18 RON cu titlu de cheltuieli de deplasare ocazionate de soluţionarea aceluiaşi litigiu penal şi 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în cursul urmăririi penale desfăşurate în cadrul dosarului nr. x/2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea), precum şi la plata unor daune morale de 109.500 euro (cuantificate prin înmulţirea numărului de 1095 zile, cât a durat desfăşurarea întregului proces penal care l-a vizat pe reclamant, cu suma de 100 euro/zi), echivalent în RON la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată ocazionate în litigiul de faţă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 72-74, art. 1341 C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1283 din 20 septembrie 2023)

Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită. Data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 12 mai 2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi S.C. D. S.R.L., constatarea antrenării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâţilor, obligarea acestora la încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale aparţinând reclamantului, retragerea de pe site a conţinutului articolelor de presă, publicarea hotărârii care se va pronunţa în prezenta cauză, precum şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale, şi a sumei de 249 RON, cu titlu de daune materiale.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 71-73, art. 252, art. 253 alin. (1) lit. c), art. 1349 alin. (1) şi (2) şi art. 1357 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâţii au invocat excepţia insuficientei timbrări, excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere, excepţia nulităţii celui de-al doilea capăt de cerere, excepţia nulităţii parţiale a capătului trei de cerere, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte pretenţiile referitoare la articolele publicate în perioada 26.04.2012-21.01.2017, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 11362 din 10 decembrie 2020, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale, excepţie invocată prin întâmpinare şi a dispus declinarea, în favoarea Tribunalului Iaşi, a competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2021, la data de 08.05.2020.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 820 din 15 mai 2023)