Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
104 views
Înalta Curte reţine că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluţiei pronunţate prin sentinţa apelată – fiind vorba despre soluţionarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă şi nu de soluţionarea fondului cauzei, astfel încât urmează să analizeze condiţiile de care depinde admisibilitatea cererii de revizuire.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
La momentul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.
Ca şi instanţa care a analizat în prim grad de jurisdicţie revizuirea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 459 alin. (3) lit. a) şi b) C. proc. pen.. şi urmează să analizeze condiţiile care au determinat respingerea căii de atac a revizuirii ca inadmisibilă.
Referitor la cerinţele prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. c) – au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, lit. d) – faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv şi lit. e) – faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea, acestea urmează a fi analizate prin raportare la fiecare caz de revizuire.
Revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., în ceea ce priveşte soluţia de condamnare pentru infracţiunile de fals intelectual prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.., susţinând că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunţată în apel, şi anume declaraţia numitului F. şi opinia de specialitate a criminalistului H..
Expresia „fapte sau împrejurări”, stipulată în cuprinsul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situaţie sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Pentru a susţine acest caz de revizuire, faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite, trebuie să nu fi fost cunoscute instanţei la data judecării cauzei şi, aşa cum s-a menţionat mai sus, să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost pronunţată prin hotărârea a cărei revizuire se cere. În acest sens, în doctrină şi jurisprudenţă există consens că „probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute” (N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea specială; vol. II, 1998, p. 343).
Nu pot fi însă considerate „probe noi”, în sensul cerut de lege, dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudenţa în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea iniţială. După cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, deşi probele sunt fapte sau împrejurări noi ce servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Fără îndoială că noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probele noi, dar nu probele noi formează obiectul revizuirii, ci faptele sau împrejurările pe care le dovedesc [Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept Procesual penal, ed. a 3-a, editura Hamangiu, 2013, p.739].
Înalta Curte constată că împrejurările care ar rezulta din declaraţia lui F. referitoare la numiţii D. şi B. nu au caracter de noutate, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., constituind chestiuni care au fost analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. Din examinarea dosarului rezultă că instanţele de fond şi de apel au avut în vedere declaraţiile martorilor D. şi B., instanţa de apel, în virtutea rolului său devolutiv, procedând la reaudierea acestor martori (declaraţia lui D., dosar apel şi declaraţia lui B., dosar apel).
În ceea ce priveşte opinia de specialitate criminalistică nr. 2128 din 24 iunie 2022, întocmită de expertul criminalist H., se constată că aceasta reprezintă un înscris extrajudiciar şi, aidoma declaraţiei martorului F., nu a fost solicitată la judecarea cauzei în fond şi apel, nu a fost examinată în contradictoriu de către părţi. Opinia de specialitate criminalistică, depusă de condamnat doar în calea extraordinară de atac a revizuirii infirmă probe mai numeroase şi ale căror concluzii sunt consecvente (administrate la cererea inculpatului A. în cursul cercetării judecătoreşti sau probe ale căror concluzii au fost cunoscute de revizuent): concluziile raportului de constatare criminalistică nr. x din 8.01.2016 întocmit de Serviciul Criminalistic din I.P.J. Bihor şi ale raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 27.04.2017 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudeţean Timişoara (această din urmă probă administrată chiar la solicitarea inculpatului A.).
Se observă, aşadar, că apelantul revizuent A., prin dovezile depuse în revizuire, tinde în concret spre o prelungire a probatorului administrat în faţa instanţelor de fond şi de apel, chestiune nepermisă de lege în această cale extraordinară de atac. Cazul de revizuire invocat de condamnat [art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..] nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior (Trib. Suprem, decizia nr. 1643/1976, în R.R.D. nr. 5/1977 p. 71). Noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele şi împrejurările pe care le dovedesc.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) C. proc. pen.., iar faptele în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 49/P.I. din 08 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
Sursa informației: www.scj.ro.
