Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
1.051 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 222/2020
NCP: art. 193, art. 205 alin. (3) lit. c), art. 234 alin. (1) lit. f); NCPP: art. 51 alin. (6), art. 275 alin. (3) și (6), art. 555, art. 598 alin. (1) lit. d); L. nr. 302/2004: art. 98 alin. (2) lit. c), art. 140^1 alin. (2) şi alin. (2^1), art. 147 alin. (3), art. 154 alin. (6) lit. a), art. 166 alin. (16); VCP: art. 20 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b)
Determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.
În acest sens, se constată că, prin cererea adresată Judecătoriei Miercurea Ciuc, intitulată „contestaţie la executare” şi întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul A. a solicitat deducerea unei perioade de 3 luni „din mandatul executat în Italia. sentinţa nr. 281/2016, registru sentinţe 1400-3636/2015 a Curţii de apel Palermo Secţiunea II din 21.01.2016”.
Condamnatul nu a ataşat cererii vreun înscris prin care autorităţile italiene recunosc ca fiind executată perioada a cărei deducere o solicită, însă, la termenul din 26 februarie 2020, în faţa Judecătoriei Miercurea Ciuc, a precizat că perioada de 3 luni menţionată în cerere constituie beneficiul acordat de statul italian pentru perioada de 1 an şi 5 luni închisoare pe care a executat-o pe teritoriul acestuia, arătând că, pentru executarea unei perioade de 6 luni de închisoare, autorităţile judiciare italiene recunosc ca fiind executate încă 45 de zile de închisoare.
Din actele dosarului rezultă că, prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Palermo la data de 18.07.2017, dosar referinţă nr. x/2017, în baza Ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 51/2017 emis de Parchetul General Palermo la data de 28.01.2017, privind persoana solicitată A..
În temeiul art. 98 alin. (3) raportat la art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a sentinţei penale nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (prin care au fost modificate sentinţa penală N 827/07 R.G. Trib N 2183/06 R.G.N.R. N.638/08/Reg. Sent. din 23.07.2008 pronunţată de Tribunalul Trapani şi sentinţa penală N 525/08 R.G. Trib 2183/06 R.G.N.R. N.893/09/Reg. Sent. din 25.11.2009 pronunţată de Tribunalul Trapani), prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie agravată, prev. de art. 110, 628 alin. (1), (62)8 alin. (3) n.2 din C. pen. italian, sechestru de persoană, prev. de art. 110, 605 din C. pen. italian şi leziuni personale agravate, prev. de art. 110, 582, 585, 576, 583 n. 1, 61 n.2, 61 n.5 din C. pen. italian, infracţiuni care sunt incriminate în C. pen. român prin art. 234 alin. (1) lit. f), art. 205 alin. (3) lit. c) şi art. 193, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen. român.
S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. a pedepsei de 8 ani închisoare pe teritoriul României.
S-a dispus deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executate în Italia din data de 29.05.2013 până la 07.11.2014, precum şi perioadei executate în România în perioada 04.11.2017 la zi.
În baza art. 98 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1238 din 17.10.2019 pronunţată de Judecătoria Oradea, rămasă definitivă prin necontestare la data de 31.10.2019, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 140^1 alin. (2) şi alin. (2^1) din Legea nr. 302/2004 (art. 147 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată) s-a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a sentinţei penale nr. 1927/2011 a Curţii de Apel Atena, secţia V, definitivă prin decizia nr. 604/12.02.2013 pronunţată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena, prin care condamnatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de jaf, vătămare corporală gravă şi caz deosebit de uzură, prevăzute de art. 1,14, 26, paragraful 1 lit. a), 27 paragraful 1, 42 paragraful 1, 83, 380 paragraful 1,309 coroborat cu 308 paragraful 1 lit. a) şi 382 paragraful 1 lit. a) coroborat cu 381 paragraful 1 lit. a) din C. pen. din Gecia, care îşi găsesc corespondent în dreptul românesc în infracţiunile prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) din C. pen. din 1969 şi, respectiv, de art. 253 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei recunoscute de 6 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 a Curţii de Apel Oradea, rămasă definitivă la data de 29.11.2017, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care a fost adaugat un spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 8 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88, art. 89 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare perioada executată în Grecia, de la 20.03.2010 până la 28.05.2013, perioada executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 07.11.2014, precum şi perioada executată în România din data de 04.11.2017 la zi.
S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 118/P.I./23.11.2017 a Curţii de Apel Oradea, definitivă la data de 29.11.2017 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, respectiv, M.E.P.Î. nr. 1406/2019 din 31.10.2019, în executarea căreia se află condamnatul A. în prezent.
În contextul prezentat, Înalta Curte notează că, raportat la conţinutul concret al solicitării adresate instanţei şi la precizările făcute oral, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie deducerea unei perioade suplimentare de 3 luni închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autorităţile judiciare italiene ca urmare a executării în acest stat, în intervalul 29.05.2013 – 07.11.2014, a unei perioade de aproximativ 1 an şi 5 luni din pedeapsa de 8 ani închisoare în regim de detenţie la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (recunoscută prin sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017), ce constituie componentă a pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul în prezent.
Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităţilor italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian.
Lămurirea hotărârii sub aspectul invocat presupune însă, în concret, efectuarea de verificări prealabile cu privire la existenţa unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act judiciar emis de autorităţile judiciare italiene, prin care contestatorului i s-a acordat beneficiul invocat, dar şi recunoaşterea acestora în vederea producerii de efecte juridice.
Ca urmare, cererea condamnatului A. are natura unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din acelaşi act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deţine şi Italia.
Dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că:
„În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător”.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existenţa unor acte emise de autorităţile judiciare ale statului străin, care au efecte asupra duratei pedepsei rămase de executat, instanţa naţională care a dat eficienţă hotărârii autorităţilor judiciare străine este competentă a le recunoaşte în cadrul procedurii contestaţiei la executare prevăzută de C. proc. pen.
Cum în speţă, condamnatul A. invocă, pe calea contestaţiei la executare, presupusa existenţă a unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, care, în mod, obiectiv, poate fi constatată numai pe baza unor documente prin care autorităţile statului italian îi recunosc beneficiul invocat, cererea acestuia intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., care atrag competenţa de soluţionare a instanţei care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speţă, Curtea de Apel Oradea.
Neprezentarea, de către condamnat, a unor înscrisuri care să probeze susţinerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate şi, implicit, al instanţei competente, urmând a fi valorificată, în schimb, cu ocazia soluţionării fondului cauzei.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Oradea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
