Infracțiunile de tâlhărie calificată, lipsire de libertate în mod ilegal și lovire sau alte violențe. Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (NCP, NCPP, VCP)

6 aug. 2020
Vizualizari: 1080
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 222/2020

NCP: art. 193, art. 205 alin. (3) lit. c), art. 234 alin. (1) lit. f); NCPP: art. 51 alin. (6), art. 275 alin. (3) și (6), art. 555, art. 598 alin. (1) lit. d); L. nr. 302/2004: art. 98 alin. (2) lit. c), art. 140^1 alin. (2) și alin. (2^1), art. 147 alin. (3), art. 154 alin. (6) lit. a), art. 166 alin. (16); VCP: art. 20 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b)

Determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, se constată că, prin cererea adresată Judecătoriei Miercurea Ciuc, intitulată „contestație la executare” și întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul A. a solicitat deducerea unei perioade de 3 luni „din mandatul executat în Italia. sentința nr. 281/2016, registru sentințe 1400-3636/2015 a Curții de apel Palermo Secțiunea II din 21.01.2016”.

Condamnatul nu a atașat cererii vreun înscris prin care autoritățile italiene recunosc ca fiind executată perioada a cărei deducere o solicită, însă, la termenul din 26 februarie 2020, în fața Judecătoriei Miercurea Ciuc, a precizat că perioada de 3 luni menționată în cerere constituie beneficiul acordat de statul italian pentru perioada de 1 an și 5 luni închisoare pe care a executat-o pe teritoriul acestuia, arătând că, pentru executarea unei perioade de 6 luni de închisoare, autoritățile judiciare italiene recunosc ca fiind executate încă 45 de zile de închisoare.

Din actele dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Palermo la data de 18.07.2017, dosar referință nr. x/2017, în baza Ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 51/2017 emis de Parchetul General Palermo la data de 28.01.2017, privind persoana solicitată A..

În temeiul art. 98 alin. (3) raportat la art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a sentinței penale nr. 281/2016 din data de 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (prin care au fost modificate sentința penală N 827/07 R.G. Trib N 2183/06 R.G.N.R. N.638/08/Reg. Sent. din 23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Trapani și sentința penală N 525/08 R.G. Trib 2183/06 R.G.N.R. N.893/09/Reg. Sent. din 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Trapani), prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie agravată, prev. de art. 110, 628 alin. (1), (62)8 alin. (3) n.2 din C. pen. italian, sechestru de persoană, prev. de art. 110, 605 din C. pen. italian și leziuni personale agravate, prev. de art. 110, 582, 585, 576, 583 n. 1, 61 n.2, 61 n.5 din C. pen. italian, infracțiuni care sunt incriminate în C. pen. român prin art. 234 alin. (1) lit. f), art. 205 alin. (3) lit. c) și art. 193, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen. român.

S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. a pedepsei de 8 ani închisoare pe teritoriul României.

S-a dispus deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare a perioadei executate în Italia din data de 29.05.2013 până la 07.11.2014, precum și perioadei executate în România în perioada 04.11.2017 la zi.

În baza art. 98 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Ulterior, prin sentința penală nr. 1238 din 17.10.2019 pronunțată de Judecătoria Oradea, rămasă definitivă prin necontestare la data de 31.10.2019, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 140^1 alin. (2) și alin. (2^1) din Legea nr. 302/2004 (art. 147 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată) s-a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a sentinței penale nr. 1927/2011 a Curții de Apel Atena, secția V, definitivă prin decizia nr. 604/12.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena, prin care condamnatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de jaf, vătămare corporală gravă și caz deosebit de uzură, prevăzute de art. 1,14, 26, paragraful 1 lit. a), 27 paragraful 1, 42 paragraful 1, 83, 380 paragraful 1,309 coroborat cu 308 paragraful 1 lit. a) și 382 paragraful 1 lit. a) coroborat cu 381 paragraful 1 lit. a) din C. pen. din Gecia, care își găsesc corespondent în dreptul românesc în infracțiunile prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) din C. pen. din 1969 și, respectiv, de art. 253 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei recunoscute de 6 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 a Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă la data de 29.11.2017, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care a fost adaugat un spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 8 ani și 6 luni închisoare.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În baza art. 88, art. 89 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare perioada executată în Grecia, de la 20.03.2010 până la 28.05.2013, perioada executată în Italia din data de 29.05.2013 până la 07.11.2014, precum și perioada executată în România din data de 04.11.2017 la zi.

S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 118/P.I./23.11.2017 a Curții de Apel Oradea, definitivă la data de 29.11.2017 și s-a dispus emiterea unui nou mandat, respectiv, M.E.P.Î. nr. 1406/2019 din 31.10.2019, în executarea căreia se află condamnatul A. în prezent.

În contextul prezentat, Înalta Curte notează că, raportat la conținutul concret al solicitării adresate instanței și la precizările făcute oral, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie deducerea unei perioade suplimentare de 3 luni închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autoritățile judiciare italiene ca urmare a executării în acest stat, în intervalul 29.05.2013 – 07.11.2014, a unei perioade de aproximativ 1 an și 5 luni din pedeapsa de 8 ani închisoare în regim de detenție la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (recunoscută prin sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017), ce constituie componentă a pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul în prezent.

Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităților italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian.

Lămurirea hotărârii sub aspectul invocat presupune însă, în concret, efectuarea de verificări prealabile cu privire la existența unei hotărâri judecătorești sau a unui act judiciar emis de autoritățile judiciare italiene, prin care contestatorului i s-a acordat beneficiul invocat, dar și recunoașterea acestora în vederea producerii de efecte juridice.

Ca urmare, cererea condamnatului A. are natura unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din același act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deține și Italia.

Dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că:

„În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existența unor acte emise de autoritățile judiciare ale statului străin, care au efecte asupra duratei pedepsei rămase de executat, instanța națională care a dat eficiență hotărârii autorităților judiciare străine este competentă a le recunoaște în cadrul procedurii contestației la executare prevăzută de C. proc. pen.

Cum în speță, condamnatul A. invocă, pe calea contestației la executare, presupusa existență a unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, care, în mod, obiectiv, poate fi constatată numai pe baza unor documente prin care autoritățile statului italian îi recunosc beneficiul invocat, cererea acestuia intră sub incidența dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., care atrag competența de soluționare a instanței care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speță, Curtea de Apel Oradea.

Neprezentarea, de către condamnat, a unor înscrisuri care să probeze susținerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate și, implicit, al instanței competente, urmând a fi valorificată, în schimb, cu ocazia soluționării fondului cauzei.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Oradea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiunile de tâlhărie calificată, lipsire de libertate în mod ilegal și lovire sau alte violențe. Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (NCP, NCPP, VCP) was last modified: august 5th, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.