Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
1.026 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 128/2020
NCP: art. 32 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 228 alin. (1), art. 229 al 1 lit. b) şi d), art. 260 alin. (1); L. nr. 302/2004: art. 84, art. 98 alin. (2); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, pe numele persoanei solicitate A., au fost emise două mandate, respectiv mandatul european de arestare nr. x din data de 30.01.2020 emis de Tribunalul regional Wurzburg, Germania, şi mandatul european de arestare nr. x din data de 14.06.2019 emis de Judecătoria de Primă Instanţă Oldenburg, Germania.
Astfel, mandatul european de arestare nr. x din data de 30.01.2020 emis de Tribunalul regional Wurzburg, Germania a fost emis pe numele persoanei solicitate A. pentru executarea unui rest de pedeapsă de 366 de zile, pedeapsa iniţială aplicată persoanei solicitate prin sentinţa Tribunalului Regional Wurzburg din data de 05.03.2010 în Dosarul nr. x VRs 9442/09 fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare. În acest sens, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faptele pentru care s-a dispus condamnarea sunt incriminate de legislaţia română ca şi infracţiuni de furt calificat, prevăzute şi pedepsite de art. 228 alin. (1), art. 229 al 1 lit. b) şi d) din C. pen. (9 fapte), tentativă la furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen. şi ruperea de sigilii, prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
În ceea ce priveşte mandatul european de arestare nr. x din data de 14.06.2019, acesta a fost emis de Judecătoria de Primă Instanţă Oldenburg, Germania, având la bază mandatul de arestare preventivă intern emis de Judecătoria de Primă Instanţă Vechta la data de 02.10.2015 în dosarul x. În acest sens, se observă că faptele persoanei solicitate sunt incriminate de legislaţia română ca şi infracţiune de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. (1), art. 229 al 1 lit. b) şi d) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 la 5 ani şi că pedeapsa maximă prevăzută de legea germană pentru fapta descrisă mai sus este de 10 ani, fiind incriminată conform art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) fraza 2 nr. 1 şi 3, 25 alin. (2) din C. pen. german.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5, parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenţia consacră implicit principiul după care nicio persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres şi limitativ, de dispoziţiile art. 5, parag. 1 lit. c) din Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în fata autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, la legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane şi menţinerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în sensul că în mod corect s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare.
Procedându-se de către instanţa de fond la ascultarea persoanei solicitate, aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, precizând, însă, că nu consimte la predarea sa către autorităţile germane, deoarece nu este de acord să execute pedeapsa de 366 de zile în Germania şi a solicitat executarea acesteia în România.
Potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, a unui cetăţean român sau a unei persoane care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România”.
Astfel, conform art. 98 alin. (2) din Legea 302/2004 predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, a unui cetăţean român se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România. Or, din analiza textului legal reiese faptul că această condiţie nu se impune şi în cazul mandatului european de arestare emis în vederea executării pedepsei.
Prin urmare, punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x din data de 30.01.2020 emis de Tribunalul regional Wurzburg, Germania pentru executarea unui rest de 366 de zile în Germania nu este împiedicată de dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea 302/2004.
În acelaşi timp, prima instanţă a reţinut că din înscrisul aflat la dosarul instanţei de fond a rezultat că la data de 12.10.2016 persoana solicitată se află în Italia, unde a fost arestată provizoriu în vederea predării, fiind deţinută în baza acestui temei până în data de 12.01.2017, când a fost eliberată şi, după afirmaţiile acesteia, s-ar fi deplasat în România.
Cât priveşte executarea mandatului european de arestare nr. x din data de 14.06.2019 emis de Judecătoria de Primă Instanţă Oldenburg, Germania pentru efectuarea urmăririi penale, raportat la această dispoziţie legală, văzând că persoana solicitată a fost arestată în vederea desfăşurării urmăririi penale, predarea se va circumscrie condiţiei transferării sale în România pentru executarea eventualei pedepse aplicate.
Prin urmare, instanţa de control judiciar, similar primei instanţe, conchide că mandatele europene de arestare conţin toate informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi constată că nu există niciun motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării celor două mandate europene din cele prevăzute la art. 99 din Legea nr. 302/2004, acestea fiind emise pentru fapte pentru care există dubla incriminare, ţinând seama că informaţiile comunicate de statul membru sunt suficiente pentru a permite arestarea şi predarea către autoritatea judiciară emitentă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 10/F/MEA din data de 14 februarie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul – persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 250 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
