Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
157 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 625/2019
L. nr. 302/2004: art. 97, art. 98, art. 99, art. 101, art. 104, art. 106, art. 109, art. 117; NCP: art. 188; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, emiţând de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma reglementate de art. 87 din acelaşi act normativ şi întruneşte condiţiile cele speciale prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege şi dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispoziţiile art. 117 din actul normativ menţionat, ce reglementează regula specialităţii.
Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că, din conţinutul mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 23 din Barcelona (Jusgado de Instruccion 23 de Barcelona), în Dosarul de diligenţe preliminare nr. 617/2019 – A din data de 07 noiembrie 2019, rezultă că faţă de numitul A. a fost emis un mandat naţional de arestare în vederea judecării pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 138 C. pen. spaniol, constând, în esenţă, în aceea că, în data de 28 iulie 2019 a participat, ca autor, în zona portului Olimpic din Barcelona, la o încăierare între un grup de cetăţeni chinezi şi un alt grup de cetăţeni din Europa de Est care s-a soldat cu moartea numitului B., urmare a politraumatismelor suferite.
Totodată, se constată că faptele expuse mai sus, astfel cum au fost reţinute de autorităţile spaniole, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 15 ani, se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 14) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 97 alin. (2) din acelaşi act normativ. De altfel, acestea sunt incriminate şi de legea penală română ca infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., şi sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani.
Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin Ordonanţa nr. 5112/II/5/2019 din 20 noiembrie 2019, a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (2) raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004, republicată, reţinerea pentru 24 de ore începând cu începând cu data de 20 noiembrie 2019, ora 12:46, şi până la data de 21 noiembrie 2019, ora 12:46. Prin Încheierea penală nr. 115/F din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea executării mandatului european de arestare pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 20 noiembrie 2019, până la data de 04 decembrie 2019, inclusiv.
În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la termenul din 3 decembrie 2019, s-a procedat la audierea numitului A., acesta nefiind de acord cu predarea sa către autorităţile emitente a mandatului, prevalându-se de regula specialităţii şi necontestând identitatea. Cu acelaşi prilej, persoana solicitată a precizat că, în caz de predare, se teme de afectarea integrităţii sale corporale, a sănătăţii şi chiar a vieţii de către cetăţenii chinezi.
Pe de altă parte, se constată că, prin motivele de contestaţie, persoana solicitată a învederat că este incident unul din motivele de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că nu are reşedinţa în Spania şi nu are nicio legătură cu acest stat.
În acest context, se observă că dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia. Or, în cauză aceste dispoziţii nu sunt incidente, de vreme ce mandatul european de arestare nu a fost emis în vederea executării pedepsei, aşa cum prevede expres textul de lege invocat, ci a judecăţii.
Mai mult, se observă că situaţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. În aceste condiţii, se constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, aşa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.
Deopotrivă, nu pot fi primite nici criticile vizând temeinicia acuzaţiilor formulate împotriva persoanei solicitate, asemenea aspecte neputând forma obiectul verificării în procedura de faţă întrucât constituie atributul organelor judiciare spaniole.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 23 din Barcelona cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea judecării contestatorului, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment în executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, cu respectarea, desigur, a regulii specialităţii potrivit art. 117 alin. (2) din acelaşi act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declaraţia dată.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 121/F din 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 964 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
