Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
237 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 269/2020
NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 598 alin. (1) lit. c); NCP: art. 36, art. 38, art. 189, art. 233, art. 234
Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia la executare pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocând o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, ca urmare a faptului că pedeapsa ce a fost recunoscută de instanţa din România este de 30 ani închisoare, deşi, conform susţinerilor petentului condamnat, aceasta nu putea fi mai mare de 25 ani închisoare.
Curtea a constatat faptul că prezenta contestaţie este nefondată, în cauză nefiind vorba despre existenţa unei nelămuriri privind hotărârea ce se execută şi nici de o împiedicare la executarea hotărârii judecătoreşti în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Din analiza situaţiei juridice a contestatorului condamnat, Curtea a constatat faptul că este evident ce pedeapsă execută petentul condamnat (pedeapsă pentru care a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii) şi nu există nicio împiedicare la executarea acestei pedepse (hotărârea de recunoaştere a fost pusă în executare în conformitate cu prevederile legale).
Totodată, contestaţia la executare este un mijloc procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înaintea ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive dar în legătură cu aceasta s-a menţionat că, instanţa nu se poate pronunţa, pe calea procedurii contestaţiei la executare, întemeiate pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. asupra unei solicitări de reducere a pedepsei, deoarece prezenta contestaţie la executare presupune exclusiv analiza de către instanţă a faptului dacă sunt întrunite cazurile prevăzute de textul legal sus menţionat.
De asemenea, Curtea a reamintit faptul că pe calea unei contestaţii la executare nu se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat, astfel încât, contestaţia la executare urmează a fi respinsă, ca nefondată.
Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În speţa de faţă, condamnatul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se reducă pedeapsa de 30 ani închisoare aplicată în străinătate potrivit legii române pentru infracţiunea de omor calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată, aşa cum reiese din hotărârea de condamnare dispusă de către autorităţile italiene.
Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Nelămurirea ivită trebuie să vizeze limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau menţiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracţiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.
În cauză, criticile contestatorului privesc pedeapsa recunoscută prin sentinţa penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti, în sensul că pedeapsa ce a fost recunoscută de instanţa din România este de 30 ani închisoare, deşi, conform susţinerilor petentului condamnat, aceasta nu putea fi mai mare de 25 ani închisoare, potrivit legislaţiei române, împrejurare care în opinia contestatorului ar conduce la micşorarea pedepsei.
Or, acestea nu se circumscriu cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., prin prezenta contestaţie la executare nefiind relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici în calea punerii ei în executare şi nici nu au intervenit modificări în sensul majorării sau micşorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoaşterea (prin sentinţa penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti) a pedepsei aplicate contestatorului de autorităţile italiene, de 30 ani închisoare (în sarcina acestuia fiind reţinute trei infracţiuni prevăzute de legislaţia din Italia, respectiv, infracţiunea de omor calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată, care au corespondent în C. pen. român, fiind prevăzute de art. 189, art. 233 şi art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, art. 38 din C. pen. român).
Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 27 din data de 30.03.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
