Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
136 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 354/2020
L. nr. 302/2004: art. 84 alin. (2), art. 87, art. 97, art. 99, art. 104, art. 106, art. 109, art. 117 alin. (4); NCP: art. 189 alin. (1) lit. f); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 de către Judecătoria de Instrucţie nr. 1 Marbella în cauza nr. DP 2180/2018, că faţă de numitul A. a fost emis un mandat naţional de arestare în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunilor de asasinat, tentativă de asasinat şi vătămări corporale, prevăzute de art. 139, de art. 139 cu trimitere la art. 16 şi, respectiv, de art. 147, art. 148, art. 149 şi urm. C. pen. spaniol şi sancţionate cu pedeapsa închisorii de maxim 25 ani, constând, în esenţă, în aceea că, la data de 15 noiembrie 2019, în localitatea Marbella, a fost implicat, împreună cu numitul D., în împuşcarea cu arme de foc a numiţilor B. şi C., acţiuni în urma cărora una dintre victime (B.) a decedat, respectivele asasinate fiind planificate de deţinutul E.. Ca atare, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reţinute de autorităţile judiciare solicitante se regăsesc printre cele enumerate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 14) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, aceste fapte sunt incriminate şi de legea penală română în art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. şi, respectiv, art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., referitoare la infracţiunea de omor calificat şi tentativă la această infracţiune, fiind sancţionate cu detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 ani la 25 ani şi, respectiv, cu închisoarea de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni.
Deopotrivă, se are în vedere că, deşi iniţial, la data de 22 mai 2020, a precizat, în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, că este de acord cu predarea sa către autorităţile spaniole, cu prilejul audierii în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la termenul din 02 iunie 2020, persoana solicitată A. şi-a modificat poziţia procesuală cu privire la acest aspect, precizând că se opune predării către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea .
Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că, în cauză, nu a fost invocat şi nici nu se identifică vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004. În plus, trebuie menţionat că, deşi, pentru aceeaşi faptă, persoana solicitată A. a fost arestată provizoriu şi, ulterior, preventiv în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, având acelaşi obiect, după care a fost pusă în libertate, o asemenea împrejurare nu este de natură conducă la respingerea cererii cu care a fost învestită prima instanţă în prezenta procedură, de vreme ce, prin sentinţa penală nr. 44 din 09 martie 2020 pronunţată în cauza anterior indicată, s-a refuzat punerea în executare a mandatului european de arestare precedent pe motiv că, la baza emiterii acestuia, nu a stat un mandat naţional de arestare preventivă, condiţie ce a fost, însă, îndeplinită, ulterior, de autorităţile judiciare spaniole, justificând emiterea mandatului european de arestare din 19 mai 2020 în cauza nr. DP 2180/2018.
În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea activităţilor imputate, întrucât a fost doar martor la comiterea acestora, Înalta Curte arată că antamarea vinovăţiei ori examinarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor care motivează mandatul european de arestare excedează analizei în prezenta procedură, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât verificarea acestor aspecte revine în competenţa exclusivă a autorităţilor judiciare ale statului emitent.
Deopotrivă, în deplin acord cu judecătorul fondului, instanţa supremă arată că, în actualul stadiu procesual, nu poate forma obiect de analiză temeinicia solicitării contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, atâta timp cât, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 104 alin. (6)-(11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate este obligatorie, iar nu facultativă.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 de Judecătoria de Instrucţie nr. 1 Marbella în dosarul nr. x/2018 cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 02 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
