Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
175 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 214/2020
L. nr. 302/2004: art. 84 alin. (1), art. 87 alin. (1), art. 97 alin. (1) pct. 18, art. 99 alin. (3), art. 156 alin. (1), art. 166 alin. (8) lit. a), art. 167 lit. a), b), c) şi e); NCP: art. 114, art. 123 alin. (1) lit. c); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 pct. 7 pct. 1 lit. b)
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, mandatul european de arestare a fost emis în vederea executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate contestatorului persoană solicitată prin hotărârea judecătorească din data de 30.05.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin hotărârea judecătorească din data de 1.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16.
Înalta Curte constată că mandatul european de arestare îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar faptele pentru a căror săvârşire a fost condamnată persoana solicitată dau loc la predare, fără a fi necesar să fie supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, astfel cum rezultă din art. 97 alin. (1) pct. 18 din lege – „furt organizat şi armat”.
Totodată, se constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 167 lit. a), b), c) şi e) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoaşterea hotărârii străine de condamnare şi transfer într-un penitenciar din România şi anume: hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; fapta care a atras condamnarea are corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. persoana condamnată ar fi fost sancţionabilă şi potrivit legislaţiei penale române; persoana condamnată este cetăţean român; nu este incident în cauză nici unul dintre motivele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, de nerecunoaştere a hotărârii şi de neexecutare a pedepsei.
În consecinţă, se reţine că în mod corect instanţa de fond a dispus recunoaşterea hotărârii judecătoreşti din data de 30.05.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16 BEW prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate A. prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16.
De asemenea, având în vedere că persoana solicitată A. a declarat în faţa instanţei de fond că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane, arătând că doreşte să execute pedeapsa în România, se constată că în mod corect prima instanţă a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată, privind recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, de către instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.
În privinţa criticilor formulate, Înalta Curte reţine că, în realitate, acestea se referă la natura sancţiunii adaptată de instanţa de fond, pe care contestatorul urmează să o execute, acesta, solicitând aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate.
Se constată că obiectul prezentei proceduri îl constituie recunoaşterea hotărârii judecătoreşti din data de 30.05.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16 BEW, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate contestatorului persoană solicitată prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunţată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16, ca urmare a nerespectării obligaţiilor impuse acestuia odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii.
Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română.
Legislaţia penală română – art. 114 din C. pen. – prevede că faţă de minorii care la data săvârşirii infracţiunii, au vârsta între 14 şi 18 ani, se iau numai măsuri educative neprivative/privative de libertate.
Având în vedere că la data comiterii faptei contestatorul avea vârsta de 14 ani şi 14 zile, în mod corect prima instanţă a reţinut că sub aspectul naturii ei, pedeapsa închisorii aplicată de autorităţile judiciare germane nu corespunde regimului de executare prevăzut de legislaţia penală română şi a dispus, conform art. 166 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, adaptarea pedepsei închisorii de 1 an şi 6 luni la măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an şi 6 luni, aceasta din urmă fiind o măsură educativă privativă de libertate.
Conform legislaţiei penale române, măsura educativă privativă de libertate se dispune, între altele, în ipoteza prevăzută de art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen. Potrivit acestui text de lege, măsura educativă neprivativă de libertate se înlocuieşte cu măsura educativă privativă de libertate dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse. Asupra nerespectării de către persoana solicitată a obligaţiilor ce i-au fost impuse prin sentinţa penală din data de 1.03.2017 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, din care 4 săptămâni în arest, iar executarea diferenţei a fost suspendată condiţionat, pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 242, 243 (1), 25 (2) din C. pen. german şi 1,3 din Legea germană privind instanţele pentru minori, a statuat definitiv instanţa de judecată din Germania, respectiv, Judecătoria Krefeld, Curtea cu juraţi pentru minori, prin hotărârea din data de 30.05.2017 pronunţată în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16 BEW, prin care a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la care contestatorul a fost condamnat prin sentinţa penală din data de 1.03.2017.
Solicitarea apărării de a se aplica contestatorului măsura educativă a supravegherii nu poate fi primită. Admiterea unei atare solicitări ar presupune o reindividualizare a sancţiunii stabilită prin hotărârea străină de condamnare, însă în procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004 republicată, statul de executare nu are nicio competenţă de a statua asupra legalităţii ori temeiniciei soluţiei dispuse de autorităţile judiciare străine, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne adaptându-le, atunci când este cazul, la exigenţele legii interne.
Prin urmare, întrucât există deja dovada neîndeplinirii cu rea-credinţă de către contestator a obligaţiilor impuse prin hotărârea iniţială de condamnare a instanţei de judecată din Germania, iar hotărârea recunoscută conţine soluţia revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen., în sensul că a existat o măsură mai uşoară, care a fost revocată din cauza neîndeplinirii condiţiilor suspendării condiţionate.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 425^1 pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 66 din data de 13 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul – persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
