Infracțiunea de furt calificat. Predarea persoanei condamnate fără verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 214/2020

L. nr. 302/2004: art. 84 alin. (1), art. 87 alin. (1), art. 97 alin. (1) pct. 18, art. 99 alin. (3), art. 156 alin. (1), art. 166 alin. (8) lit. a), art. 167 lit. a), b), c) și e); NCP: art. 114, art. 123 alin. (1) lit. c); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 pct. 7 pct. 1 lit. b)

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Art. 84 alin. (2) din aceeași lege prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, mandatul european de arestare a fost emis în vederea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate contestatorului persoană solicitată prin hotărârea judecătorească din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin hotărârea judecătorească din data de 1.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare îndeplinește toate condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar faptele pentru a căror săvârșire a fost condamnată persoana solicitată dau loc la predare, fără a fi necesar să fie supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, astfel cum rezultă din art. 97 alin. (1) pct. 18 din lege – „furt organizat și armat”.

Totodată, se constată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 167 lit. a), b), c) și e) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare și transfer într-un penitenciar din România și anume: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; fapta care a atras condamnarea are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. persoana condamnată ar fi fost sancționabilă și potrivit legislației penale române; persoana condamnată este cetățean român; nu este incident în cauză nici unul dintre motivele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, de nerecunoaștere a hotărârii și de neexecutare a pedepsei.

În consecință, se reține că în mod corect instanța de fond a dispus recunoașterea hotărârii judecătorești din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16 BEW prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate A. prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16.

De asemenea, având în vedere că persoana solicitată A. a declarat în fața instanței de fond că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane, arătând că dorește să execute pedeapsa în România, se constată că în mod corect prima instanță a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată, privind recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, de către instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

În privința criticilor formulate, Înalta Curte reține că, în realitate, acestea se referă la natura sancțiunii adaptată de instanța de fond, pe care contestatorul urmează să o execute, acesta, solicitând aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate.

Se constată că obiectul prezentei proceduri îl constituie recunoașterea hotărârii judecătorești din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16 BEW, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate contestatorului persoană solicitată prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16, ca urmare a nerespectării obligațiilor impuse acestuia odată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română.

Legislația penală română – art. 114 din C. pen. – prevede că față de minorii care la data săvârșirii infracțiunii, au vârsta între 14 și 18 ani, se iau numai măsuri educative neprivative/privative de libertate.

Având în vedere că la data comiterii faptei contestatorul avea vârsta de 14 ani și 14 zile, în mod corect prima instanță a reținut că sub aspectul naturii ei, pedeapsa închisorii aplicată de autoritățile judiciare germane nu corespunde regimului de executare prevăzut de legislația penală română și a dispus, conform art. 166 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, adaptarea pedepsei închisorii de 1 an și 6 luni la măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an și 6 luni, aceasta din urmă fiind o măsură educativă privativă de libertate.

Conform legislației penale române, măsura educativă privativă de libertate se dispune, între altele, în ipoteza prevăzută de art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen. Potrivit acestui text de lege, măsura educativă neprivativă de libertate se înlocuiește cu măsura educativă privativă de libertate dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse. Asupra nerespectării de către persoana solicitată a obligațiilor ce i-au fost impuse prin sentința penală din data de 1.03.2017 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, din care 4 săptămâni în arest, iar executarea diferenței a fost suspendată condiționat, pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 242, 243 (1), 25 (2) din C. pen. german și 1,3 din Legea germană privind instanțele pentru minori, a statuat definitiv instanța de judecată din Germania, respectiv, Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori, prin hotărârea din data de 30.05.2017 pronunțată în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 – 321/16 BEW, prin care a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare la care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală din data de 1.03.2017.

Solicitarea apărării de a se aplica contestatorului măsura educativă a supravegherii nu poate fi primită. Admiterea unei atare solicitări ar presupune o reindividualizare a sancțiunii stabilită prin hotărârea străină de condamnare, însă în procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004 republicată, statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției dispuse de autoritățile judiciare străine, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne adaptându-le, atunci când este cazul, la exigențele legii interne.

Prin urmare, întrucât există deja dovada neîndeplinirii cu rea-credință de către contestator a obligațiilor impuse prin hotărârea inițială de condamnare a instanței de judecată din Germania, iar hotărârea recunoscută conține soluția revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel a apreciat incidența dispozițiilor art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen., în sensul că a existat o măsură mai ușoară, care a fost revocată din cauza neîndeplinirii condițiilor suspendării condiționate.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 425^1 pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 66 din data de 13 martie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul – persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.