Infracţiunea de conducere a unui vehicul având permisul de conducere anulat, în stare de recidivă postexecutorie

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale – inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal – şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale – încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În speţă, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul având permisul de conducere anulat, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 79 alin. (3) C. pen., pedeapsă care a fost contopită de instanţa de apel cu pedepsele de 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 332 din 10.02.2020 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 728/A din 29.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi pedeapsa amenzii în cuantum de 2.100 RON (210 zile-amendă, cu suma de 10 RON pentru o zi-amendă), aplicată prin sentinţa penală nr. 1.054 din 18.04.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 07.05.2019, aplicându-se pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, inculpatul având în final de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii în sumă de 2.100 RON (210 zile-amendă, cu suma de 10 RON pentru o zi-amendă).

În prezenta cale extraordinară de atac, recurentul inculpat a criticat, prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cuantumul pedepsei închisorii stabilite de instanţa de apel, apreciind că acesta este prea mare în raport cu atitudinea sa procesuală, de regret şi de recunoaştere a faptei săvârşite, dar şi greşita aplicare, în opinia sa, a pedepsei amenzii, care era deja executată.

Înalta Curte reţine însă că, în cadrul cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei şi de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei. În procedura recursului în casaţie se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică şi circumstanţele de fapt reţinute, în mod definitiv, de instanţa de apel.

Astfel, criticile apărării vizând cuantumul pedepsei închisorii stabilite de instanţa de apel nu pot face obiectul analizei instanţei supreme în soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac.

Cât priveşte pedeapsa amenzii la care a făcut referire recurentul inculpat, se observă că în mod corect a fost adăugată la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare, în urma operaţiunii de contopire realizate în cauză, instanţa de apel constatând însă că aceasta a fost executată.

Prin urmare, faţă de criticile formulate, se constată că nu este incident în speţă cazul de recurs în casaţie invocat, pedeapsa la care a fost condamnat recurentul inculpat A., prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 668/A din 5 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.