Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
1.655 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1623/2019
NCPC: art. 389, art. 392, art. 488 pct. 6 şi 8, art. 496
Recursul recurentei-reclamantei a fost fundamentat în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., aşadar supune analizei instanţei de recurs greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv lipsa motivării sau motivarea contradictorie ori necorespunzătoare a hotărârii recurate, cu referire la modalitatea eronată de soluţionare de către instanţa de apel a motivului de apel privind acordarea de către prima instanţă a mai mult decât s-a cerut prin cererea iniţială a reclamantei (plus petita) şi fără luarea în considerare a restrângerii cuantumului pretenţiilor realizată de aceasta în faţa instanţei de fond.
În analiza recursului, Înalta Curte reţine că despăgubirile solicitate de recurenta-reclamantă au fost fundamentate pe costurile închirierii unor utilaje în anul agricol 2013 – 2014 pentru executarea lucrărilor, ca urmare a reţinerii nejustificate, de către recurenta-pârâtă, a unor utilaje aparţinând reclamantei şi, de asemenea, pe contravaloarea serviciilor şi lucrărilor agricole prestate către pârâtă de recurenta-reclamantă, în anul agricol 2012 – 2013.
În conţinutul memoriului cuprinzând motivele de recurs nu se menţionează care sunt normele materiale a căror interpretare sau aplicare greşită au condus la pronunţarea hotărârii, în ceea ce priveşte aspectul criticat.
În lipsa unei astfel de precizări, nu se poate aprecia că în speţă ar fi incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că, în realitate, dezvoltarea criticilor formulate se subsumează cazului de casare prevăzut de textul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la încălcarea de către instanţe a unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
În esenţă, criticile recurentei-reclamante deduc analizei instanţei de recurs, pe de o parte, faptul că instanţa de apel a greşit atunci când a considerat că în cauză nu a survenit modificarea cuantumul obiectului cererii iniţiale, prin ajustarea la acest cuantum a sumei despăgubirilor rezultate din expertiză şi, pe de altă parte, faptul că instanţa de apel a stabilit, în mod eronat, că instanţa de fond ar fi acordat recurentei-reclamante despăgubiri cu 222.393 RON mai mari decât s-a cerut (plus petita).
Reţinând că respectivele critici pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta sunt nefondate.
Astfel, se consideră corectă soluţia instanţei de apel care a decis că apelul formulat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. este fondat, sub aspectul motivului referitor la acordarea de către prima instanţă a unor sume în plus, raportat la sumele solicitate iniţial prin cererea formulată de recurenta-reclamantă.
Din criticile formulate în recurs rezultă că ceea ce se contestă nu este modalitatea de analiză şi calcul prin care instanţa de apel a ajuns la concluzia că, pentru anumite categorii de costuri (închirieri, lucrări agricole, etc.), instanţa de fond a acordat, în baza sumelor determinate prin raportul de expertiză, despăgubiri mai mari, respectiv mai mici decât cele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, ci faptul că instanţa de apel nu a dat eficienţă cererii de restrângere a cuantumului obiectului cererii, pe care recurenta-reclamantă susţine că a formulat-o în faţa instanţei de fond.
Sub acest aspect, se reţine că prejudiciul total pretins în cauză a fost defalcat în mod precis de reclamanta S.C. A. S.R.L., pe categorii de componente, cu indicarea sumelor solicitate pentru fiecare dintre acestea.
Instanţa de apel a examinat critica dedusă judecăţii prin cererea de apel în raport cu sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată, constatând că parte dintre valorile solicitate prin acţiune sunt mai mici decât cele acordate de prima instanţă, în absenţa unei majorări punctuale a valorii lucrărilor sau valorii închirierii utilajelor agricole.
Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a realizat o corectă analiză a limitelor învestirii instanţei.
Astfel, deşi apărătorul recurentei-reclamante a arătat în faţa instanţei de fond, la termenul din 15 martie 2017, că valoarea totală a pretenţiilor este aceea de 1.160.865 RON, conform concluziilor raportului de expertiză, în cauză nu se poate reţine o modificare a cuantumului pretenţiilor solicitate iniţial, în condiţiile în care momentul la care recurenta-reclamantă a declarat că restrânge cuantumul total al pretenţiilor sale s-a situat după încheierea cercetării judecătoreşti, cu ocazia cuvântului în dezbaterea fondului cauzei.
Or, o modificare a cuantumului pretenţiilor deduse judecăţii sau a obiectului acţiunii, în general, nu mai era posibilă la acel moment procesual, în raport cu dispoziţiile art. 389 din C. proc. civ., raportat la cele ale art. 392 din C. proc. civ., astfel încât instanţa de fond era ţinută de limitele judecăţii trasate de parte prin cererea introductivă, în baza principiului disponibilităţii prevăzut de textul art. 9 din C. proc. civ.
În aplicarea acestui principiu, instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în conţinutul cererii de chemare în judecată.
Rezultă că în mod corect a stabilit instanţa de apel că în speţă nu s-a formulat o cerere de modificare a cuantumului obiectului cererii, împrejurare care a determinat acordarea, în mod eronat, de către instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, a unor sume mai mari decât cele cerute de recurenta-reclamantă prin acţiune (plus petita).
Având în vedere aspectele anterior menţionate, nu se poate susţine că instanţa de apel ar fi judecat pricina cu încălcarea normelor de procedură ce reglementează modificarea obiectului cererii şi cu nesocotirea principiului disponibilităţii în privinţa limitelor judecăţii.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând, pe de o parte, că recurenta-reclamantă nu a formulat critici subsumate motivului de casare prevăzut de textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, pe de altă parte, că sunt neîntemeiate criticile invocate în cererea de recurs, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
Sursa informației: www.scj.ro.
