Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
79 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 222/2021
L. nr. 302/2004: art. 84 alin. (1), art. 87, art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9, art. 99 alin. (1) şi (2), art. 104 alin. (5), art. 109 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Franţa (Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy) au emis, la data de 14 octombrie 2020, în dosarul de referinţă nr. x, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în formă agravată comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 din C. pen. francez, trafic de fiinţe umane comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la grup infracţional în vederea pregătirii unei infracţiuni, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez, participare la grup infracţional în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez şi spălare în formă agravată: concurs în bandă organizată la o operaţiune de plasare, disimulare sau conversie a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2 pct. 2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71 din C. pen. francez, în raport cu următoarea situaţie de fapt: „Unele cercetări desfăşurate în Franţa au scos la iveală o reţea de prostituţie între Strasbourg, Le Havre şi Tours, administrată de mai mulţi proxeneţi ce acţionau prin anunţuri pe Internet. Din interceptări telefonice, capturi de imagini şi sunet s-a demonstrat că A. îşi prostitua soţia, că primea viramente din această activitate într-un cont C., iar din interceptările telefonice s-a stabilit că soţia sa putea câştiga între 400 şi 800 euro pe zi. Aceşti bani erau gestionaţi de A., care îi investea în bunuri imobiliare în România. Apare ca autor de proxenetism în formă agravată şi trafic de fiinţe umane în bandă organizată, participant la grup organizat în vederea pregătirii de fapte criminale şi delicte pedepsite cu zece ani închisoare şi spălare în formă agravată în bandă organizată, comise pe zona ţinând de resortul instanţelor JIRS (Jurisdicţia Inter – Regională Specializată) Nancy, la Le Havre, la Tours, la Strasbourg şi pe teritoriul naţional în general şi de manieră indiviză la Luxemburg între 1 octombrie 2017 şi 30 septembrie 2019”.
În cauză, infracţiunile pentru care este cercetat contestatorul persoană solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, sancţionate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că împrejurarea potrivit căreia contestatorul persoană solicitată este cercetat pe teritoriul României pentru o infracţiune de distrugere nu poate determina refuzul executării mandatului european de arestare, situaţia invocată neregăsindu-se printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menţionează dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii. Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.
Dispoziţiile art. 104 alin. (7) din aceeaşi lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
În cauză, în faţa instanţei de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea şi, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă posibilitatea de a consimţi la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimţământ, precum şi conţinutul şi efectele regulii specialităţii, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmaţiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în şedinţa publică din data de 28 februarie 2021.
În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy – Franţa, la data de 14 octombrie 2020, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.
Pe de altă parte, se constată că, în speţa dedusă judecăţii, soluţia dispusă de instanţa de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, este legală şi temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens şi fiind avute în vedere, totodată, circumstanţele particulare ale cauzei, măsura fiind necesară în scopul predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.
Pe de altă parte, se reţine că luarea măsurii arestării în vederea predării corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează această procedură specială, raportat la natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului persoană solicitată, având în vedere şi durata pedepsei privative de libertate ce se poate aplica pentru infracţiunile pentru care acesta este cercetat.
Astfel, în contextul particular al cauzei, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aplicarea faţă de contestator a unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen., mai uşoară, cum este cea a arestului la domiciliu, măsura arestării fiind singura aptă să asigure buna desfăşurare în continuare a procedurii judiciare.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
