Impunerea luării măsurii arestării în scopul predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare străine pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 222/2021

L. nr. 302/2004: art. 84 alin. (1), art. 87, art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9, art. 99 alin. (1) și (2), art. 104 alin. (5), art. 109 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Franța (Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy) au emis, la data de 14 octombrie 2020, în dosarul de referință nr. x, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism în formă agravată comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 din C. pen. francez, trafic de ființe umane comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la grup infracțional în vederea pregătirii unei infracțiuni, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez, participare la grup infracțional în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez și spălare în formă agravată: concurs în bandă organizată la o operațiune de plasare, disimulare sau conversie a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2 pct. 2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71 din C. pen. francez, în raport cu următoarea situație de fapt: „Unele cercetări desfășurate în Franța au scos la iveală o rețea de prostituție între Strasbourg, Le Havre și Tours, administrată de mai mulți proxeneți ce acționau prin anunțuri pe Internet. Din interceptări telefonice, capturi de imagini și sunet s-a demonstrat că A. își prostitua soția, că primea viramente din această activitate într-un cont C., iar din interceptările telefonice s-a stabilit că soția sa putea câștiga între 400 și 800 euro pe zi. Acești bani erau gestionați de A., care îi investea în bunuri imobiliare în România. Apare ca autor de proxenetism în formă agravată și trafic de ființe umane în bandă organizată, participant la grup organizat în vederea pregătirii de fapte criminale și delicte pedepsite cu zece ani închisoare și spălare în formă agravată în bandă organizată, comise pe zona ținând de resortul instanțelor JIRS (Jurisdicția Inter – Regională Specializată) Nancy, la Le Havre, la Tours, la Strasbourg și pe teritoriul național în general și de manieră indiviză la Luxemburg între 1 octombrie 2017 și 30 septembrie 2019”.

În cauză, infracțiunile pentru care este cercetat contestatorul persoană solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că împrejurarea potrivit căreia contestatorul persoană solicitată este cercetat pe teritoriul României pentru o infracțiune de distrugere nu poate determina refuzul executării mandatului european de arestare, situația invocată neregăsindu-se printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menționează dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dispozițiile art. 104 alin. (7) din aceeași lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În cauză, în fața instanței de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea și, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoștință posibilitatea de a consimți la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimțământ, precum și conținutul și efectele regulii specialității, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmațiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în ședința publică din data de 28 februarie 2021.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy – Franța, la data de 14 octombrie 2020, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Pe de altă parte, se constată că, în speța dedusă judecății, soluția dispusă de instanța de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens și fiind avute în vedere, totodată, circumstanțele particulare ale cauzei, măsura fiind necesară în scopul predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța, respectiv pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, se reține că luarea măsurii arestării în vederea predării corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială, raportat la natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului persoană solicitată, având în vedere și durata pedepsei privative de libertate ce se poate aplica pentru infracțiunile pentru care acesta este cercetat.

Astfel, în contextul particular al cauzei, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aplicarea față de contestator a unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen., mai ușoară, cum este cea a arestului la domiciliu, măsura arestării fiind singura aptă să asigure buna desfășurare în continuare a procedurii judiciare.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.